joi, 31 ianuarie 2008

Rape me

Iti dau voie. Rupe lanturile. Fa-ma sa urlu. Joaca-te cu mintea mea, treci de barierele pe care le ridic. Descopera ce nu ti-am spus. Violeaza-mi gandurile, scoate-le afara si spune-mi soapte dulci. Ai o singura incercare, profita! Fii barbat, si uita ca de cele mai multe ori sunt mai puternica ca tine. Gandeste-te ca e unica ta sansa de a intelege o femeie si de a o stapani... pentru o clipa.
Astept!

marți, 29 ianuarie 2008

Cei ce au ramas


Poate ca lumea noua reuseste sa ingroape cetatile, reuseste sa stearga tablourile cu printi si domnite dar sufletul nu il poate corupe. Mai exista cavaleri in lume, mai exista vestigii pe care inca le putem apara, printre atata nepasare mai exista si vointa. Totul incepe de jos, din genunchi cu fata spre soare. Lumina binecuvanteaza, da curaj celor care ii cer atingerea si conduce mai apoi prin viata. La apus cavalerul cade iar in genunchi, ofera acea farma de lumina pe care o are in suflet persoanei celei mai dragi, stie ca are inca pentru ce lupta.

luni, 28 ianuarie 2008

Mai mult


Viata e mai mult decat un cliché. Trecem cu totii prin lucruri asemanatoare, ne place tuturor cerul instelat, ne plac plimbarile pe plaja si soarele la apus. Si cu toate acestea nu le putem numi clichee, clipele nu seamana niciodata unele cu altele, oamenii nu sunt aceeasi. Azi am aruncat o privire asupra unei imagini, probabil ca o sa o tin minte timp indelungat, mesajul era simplu: think outside the box.

PS: de azi familia mea are un nou membru: Canon EOS 300 (Rebel 2000 peste mari si tari) + 28-80. Inca nu l-am botezat.

miercuri, 23 ianuarie 2008

Suflet


Intr-un oras gol singurele suflete care iti dau atentie sunt animalele. Se uita mirat la tine, uneori vin pentru o mangaiere si o vorba calda, alteori te trateaza indiferent si fug numaidecat. Oricum ar fi, simpla lor prezenta iti alina singurateatea. Sunt doua lucruri pe lume care te vor face oricand sa te simti acasa: cerul instelat care se vede la fel de oriunde ai privi si un animal la picioarele tale, un animal pentru care nu conteaza daca esti inalt sau scund, daca ai masina, daca ai un serviciu decent, daca canti sub dus.
Pisica asta m-a privit mirata, i-am zambit si a fugit. Mi-am ridicat ochii atunci spre cer si m-am simtit ca acasa.

luni, 21 ianuarie 2008

Alege

Care va suna primul?

Totul se rezuma la alegerea pe care o faci, sau alege viata pentru tine?

Daca va suna al doi-lea care nu are receptor? Daca era cea mai buna sansa a ta? O ratezi fara sa vrei. Daca suna primul si nu ai timp sa ii raspunzi? Daca se va auzi tonul de la capatul celalalt al firului? Zeci de intrebari, unul singur va suna. Pentru binele tau spera sa fie mobilul, viata a ales de mult.

vineri, 18 ianuarie 2008

Din ce am avut...

Mai tineti minte toboganele cu apa, leaganele improvizate si rotile care ne ridicau la inaltime? Toate ne-au marcat copilaria, dar cu timpul am uitat de ele, alte inventii mai noi le-au luat locul. Fiecare particica din amintirile noastre zace uitata pe undeva, intr-un colt de pod, intr-o padure. Trecem cu nepasare pe langa ele, cine sa mai zareasca o roata parca pietrificata? Cine sa mai vrea sa se mai dea inca odata in ea? Natura iarta ca a invins din nou, in cativa ani nimic din ce am fost noi odata nu se va mai vedea, iar noi trecem nepasatori mai departe, nu avem timp pentru aceste "nimicuri", avem familii de intretinut, cariere de construit.

miercuri, 16 ianuarie 2008

Tonuri de gri

Oamenii mohorati si-au spus cuvantul asupra mea. Iau o pauza de la scris. Ies pe culoar si fug cat pot de departe prin tren. Se zgaltaie cu mine, da cine sa il simta. Neaparat in ultimul compartiment e cald si bine.

luni, 14 ianuarie 2008

Inghet

17:45 prima gura de vin, astept sa fie mai frig afara sa imi vina inspiratia. O fi poza cum o fi, dar voiam sa recreez sentimentul pe care l-am avut cand m-am plimbat vineri prin capitala
17:46 a doua gura de vin, ma decid sa ies un pic in balcon sa ma trezeasca din amortire
17:48 se pare ca scriu repede, am revenit, afara e urat, am dat drumu intr-un final la winamp, Heroes del Silencio
17:49 decid ca era mai bine sa scriu cu liniute decat cu ora exacta. Ce mai conteaza. Cainele se agita langa mine, vrea atentie, pentru el viata nu inseamna bloguri, arta, cozi la teleferic, se rezuma la ce cautam toti, un pic de atentie, o mangaiere si un zambet.

Sentiment regasit in cele din urma. Fotografia spune tot ce ar trebui sa stiti.

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

In drum spre nicaieri


Ultimul pasager in drum spre nicaieri. O femeie care nu vrea sa lase in urma trecutul, care inca spera ca destinatia ii va fi cunoscuta. Nu stie cand a inceput calatoria ei si de ce inca merge, a uitat de mult cine e, singura lume pe care o stie e in alb si negru, are perdele roase si scaune din plastic. In trenul asta nu ai nevoie de bilet, cine sa scrie pe el unde merge sau cand ajunge?! Drumul spre neant e plin de ocolisuri. Cu toate astea din cand in cand nasul insa taxeaza, scrie in carnetel ca pasagerul circula fara bilet pana la statia urmatoare. Nici nu baga de seama ca de atatia ani pixul nu ii mai scrie.
Am coborat din tren in pustiu, intr-o gara vopsita in albastru. Trenul a disparut in urma mea, ultimul pasager din el continua inca sa isi traiasca povestea.

miercuri, 9 ianuarie 2008

Ce a fost si ce nu o sa mai vina

Au fost zile de vara insorite pierdute prin tren, au fost clipe frumoase traite la firul ierbii, au fost zile ploioase pe care le petreceam in balcon, au fost priviri curioase aruncate la repezeala. Amintiri adunate intr-un an intreg. Acum parca nu mai cunosc trenul ce trage in gari parasite iar oamenilor le-a ajuns aventura. O sa caut iar oameni si priviri tematoare, o sa caut iar zambete aruncate la nimereala. O sa fie altfel, o sa apreciez si mai mult caldura.
Noua lume inca asteapta sa se bucure si ea odata cu mine.

marți, 8 ianuarie 2008

Mi se urca frigul la cap

Pfoai e plin de lucruri reci in jur, de parca nu-i de ajuns ca e iarna afara. Oameni reci si intepati, inimi reci, oglinzi albastre. E prea mult. Vreau sa ma cuibaresc cu tot cu poze in lumea ideilor. Sa nu mi se spuna ca iar nu am atins perfectiunea pentru ca nici nu o caut, insa sa muncesc mult pentru sute de mici defecte.
Am un elefant mic, si e rece si defect - e din lemn. Stie cineva cum sa il aduc la viata?

luni, 7 ianuarie 2008

2 in 1

2 in 1. You've killed me with that smile and after that you've made me cry. Now I'm wearing a mask, I've promised myself for the million times that I'll only smile. What strange mask I have gained, it still makes me look sad, embarrassed or loved. This used to be a game for to, I'm now playing all by my self, keeps me entertained.
2 in 1. This is how I like the morning coffee: I have the sugar; you can bring some "café au lait".

duminică, 6 ianuarie 2008

The white hat

Beauty is in the eye of the beholder. We search in vain for beauty and happiness but our eyes are wide shut. We all are growing up, we all fade away, and even a white hat with time will become gnawed. Lucky us, as we are the sand on the beach the waves will wash it all. For one moment please try to see beyond. Maybe the seashell was beautiful but you'll always remember first the aged sand.

---------------------------------------------

I'm looking for models. If you are between 18 and 30 years of age (male or female), from Ploiesti and you want some nice pro-photos please send me an e-mail at this address: caelea@hotmail.com We'll going to work in a studio. More details via e-mail.

vineri, 4 ianuarie 2008

Creatorii de povesti


Ne place sa ne inchipuim timpul asemenei unui ouroboros, sau mai bine zis viata? Dar daca totul ar avea forma unei scoici, o spirala, undeva totul se termina pentru a putea fi abosrbit inauntru si lumea o ia de la capat in sens invers. Mi-ar placea sa stiu totusi ca nu va fi asa, ca odata incheiat acest ciclu valurile vor spala totul. Nu ne vom putea aminti de vietile noastre decat prin nisipul de sub talpi. Ah cate scoici zac macinate in el. Nisipul insa esre creator, din el se face sticla, vom privi atunci prin obiectivele noastre cu sansa de a readuce la viata franturi din sute de povesti. De aceea fotografia trebuie sa aiba ceva de transmis, mereu. Cand ratam inseamna ca nu ne ridicam la valoarea intregii lumi. Nisipul se lasa purtat de vant.

joi, 3 ianuarie 2008

Lucrurile mici care conteaza

Inapoi. 4 zile au parut ca o pauza mare si binemeritata. Nu a contat frigul, nu a contat plaja goala, uneori lucrurile mici conteaza. Am regretat usor mirosul marii, am regretat pescarusii de pe plaja insa nisipul imi aducea aminte de ce am iubit din totdeauna marea. De data aceasta am privit scocicile, le-am atins si le-am lasat inapoi pe plaja, stiam ca nu mie imi apartin si ca lasandu-le asa cineva se va bucura poate mai tare de ele.
S-a mai incheiat un an, timpul a fost darnic cu mine , anul asta voi fi eu darnica cu el.