vineri, 19 decembrie 2014

Viata zimbrilor pe colt de rai

Sunt cateva locuri pe lumea asta unde timpul curge altfel, pentru noi e colt de rai, pentru ei e tot ce stiu. Un gard lung, o mana care le aduce fan, cativa oameni rataciti la inceput de iarna. Niciodata mai mult. Padurea este langa si totusi nu o cunosc. Padurea lor are ghimpi de metal.

Oare e mai bine sa dispari in libertate sau sa supravietuiesti captiv? Daca ar fi vorba de oameni probabil am da raspunsul rapid. Cu musca pe caciula e mai greu sa raspunzi pentru ei.




Un colt de pamant, uitat de lume, in Buzau.

vineri, 28 noiembrie 2014

Soare si iar iarna

Cred ca in vaile adanci e mereu soare, cauta sa vada oamenii rataciti dupa pietre. Cred ca in vaile adanci e mereu zapada, cauta sa ascunda oamenii de soare. Si mai cred ca in Bucuresti nimeni nu mai cauta oamenii, sunt prea plini de ei sa isi mai umple inimile cu razele bunului soare si cu bucuria albei zapezi. 





Daca vreti sa va umpleti capurile de zambete tampite si sa va zdruncinati oasele putin, trebuie sa ii cunoasteti pe baietii de la Romanian Adventure. E si mai misto daca aveti permis, voi o sa dati de covrig in crestetul muntelui.


miercuri, 22 octombrie 2014

Detaliile unui parc pustiu


Oare pentru cine este scaunul? Oare pentru cine este nuca? Oare unde sunt oamenii? Oare toti au uitat de parcul Carol? Miroase atat de bine aici.

marți, 21 octombrie 2014

Basarab centrat

Tokina 11-16 si un drum de la Basarab pana la Amzei. O oprire pe un bloc, moment de oftica ca ai lasat acasa teleul. Un diametru cam mare si lipsa filtrului gradual in stoc la magazin. Putina lume la gara, si mai putine trenuri, lume aproape inexistenta pe drum, toti la carciuma. La carciuma e mai greu sa te bagi in sufletul omului sau in paharul lui cu tuica.

Asta a fost la Kelby World Wide Photo Walk 2015. Data viitoare nu mai plec fara un iepure gonflabil dupa mine.










miercuri, 8 octombrie 2014

Delta se arata cum vrea ea, nu cum ti-o imaginezi tu



Privesti tot timpul spre aparat inainte de a pleca de acasa. Te-ai inteles cu el ca de data asta sa nu te mai lase la greu si sa focuseze in balarii cand zboara pelicanii peste barca. Esti sigur deci ca o sa vii din Delta cu niste cadre cum nimeni nu a mai vazut.

Asta a fost cea mai mare greseala pentu ca nu ai luat in calcul legile lui Nea' Marin Murphy.

1. O sa alegi cel mai prost drum pana la Tulcea doar pentru ca-i mai scurt si nu stiai ca celalat a fost renovat
2. O sa te sui in prima barca pusa la dispozitie de pensiune sau hotel care va goni pe canale fara sa te astepte pe tine sa iti faci damblaua de fotograf
3. O sa gasesti a doua zi o barca micuta numai pentru tine, care merge incet, care intra in locuri ce-ti par neumblate. Vei lua aceasta barca in plina zi pentru ca te-ai intins prea mult la micul dejun cu bunatatea de icre. Deci multe poze arse pe alocuri
4. O sa uiti ca ai doua moduri de stabilizare la obiectiv, normal il folosesti pe ala de subiect aflat pe loc. Teapa!
5. Cand te duce barcagiul la nici un metru de subiect tu nu o sa ai timp de schimbat obiectivul si cu tele-ul nu o sa poti focaliza
6. Cand dai sa scoti telefonul, sa faci o poza si cu el sa vada lumea si pe Insagram ca te-ai dus in Delta, va trece in zbor, pe langa tine, domnul pelican, singurul de altfel din zona
7. Ajungi inapoi la pensiune si descarci pozele, constati ca iarasi ai luat teapa cu LCD-ul de la aparat si cele mai multe sunt de aruncat
8. A doua zi ploua deci nu mai poti repeta iesirea cu barca

Partea misto e ca Delta nu te lasa sa te resemnezi. Ai fost o data vei mai merge de cateva ori pentru ca este totusi un loc impresionant.

Si mai jos restul de imagini "salvate" dintr-o aventura similara cu cea descrisa