vineri, 24 aprilie 2015

Pivotat


Cand ma uit la o imagine as vrea sa vad ce au vazut ochii mei atunci, sa cuprind in ea un plan mai mare, tot ce era in jurul meu, tot ce vedeam sub apa si camera nu a surpins. Nu se poate insa si atunci o transform in altceva, pentru o senzatie pe care ochii nu o vor vedea niciodata cu adevarat.

vineri, 6 martie 2015

Dens ca o smoala

Plin de cabluri, plin de masini, plin de gropi, plin de cladiri abandonate, prea putin plin de verde. Si totul fara reguli. Nici de bun simt, nici de urbanism, doar de tupeu. 
Dar imi place ca il ajut sa se umple, sa dea pe afara, e asa o frumusete in haos.





luni, 12 ianuarie 2015

Viata pe-un picior de Delta

Intrii in Delta Vacarestiului ca intr-un loc interzis, astepti parca sa se strige la tine din toate partile ca nu ai voie, dar nu se aude nimic. E o mare de alb in care tu speri sa vezi cateva pasari mici si poate un mamifer salbatic. Alegi sa o iei in sens invers fata de cei cativa zeci de fotografi prezenti si ei in excursie, in speranta ca nu o sa sperii pasarile. De fapt tu te sperii de gheata care trozneste sub tine. Pentru ca doar asta auzi pret de 3 ore: gheata care trozneste si sirenele salvarilor. Tot ce ai sperat sa vezi nu se arata asa usor si totusi nu iti pare rau. Esti doar la capatul lumii.

Astepti cuminte primavara. 


Si imaginea de anasamblu:


vineri, 19 decembrie 2014

Viata zimbrilor pe colt de rai

Sunt cateva locuri pe lumea asta unde timpul curge altfel, pentru noi e colt de rai, pentru ei e tot ce stiu. Un gard lung, o mana care le aduce fan, cativa oameni rataciti la inceput de iarna. Niciodata mai mult. Padurea este langa si totusi nu o cunosc. Padurea lor are ghimpi de metal.

Oare e mai bine sa dispari in libertate sau sa supravietuiesti captiv? Daca ar fi vorba de oameni probabil am da raspunsul rapid. Cu musca pe caciula e mai greu sa raspunzi pentru ei.




Un colt de pamant, uitat de lume, in Buzau.

vineri, 28 noiembrie 2014

Soare si iar iarna

Cred ca in vaile adanci e mereu soare, cauta sa vada oamenii rataciti dupa pietre. Cred ca in vaile adanci e mereu zapada, cauta sa ascunda oamenii de soare. Si mai cred ca in Bucuresti nimeni nu mai cauta oamenii, sunt prea plini de ei sa isi mai umple inimile cu razele bunului soare si cu bucuria albei zapezi. 





Daca vreti sa va umpleti capurile de zambete tampite si sa va zdruncinati oasele putin, trebuie sa ii cunoasteti pe baietii de la Romanian Adventure. E si mai misto daca aveti permis, voi o sa dati de covrig in crestetul muntelui.