Niciodata nu te gandesti la el, intotdeauna speri ca l-ai indesat bine in dulap si ca ai aruncat cheia cat mai departe. Niciodata nu te gandesti ca mai ai nevoie de cutia aia, sa mai pui o haina, sa mai alungi o molie. Aproape ai uitat ca e un suflet acolo, ca e sufletul tau.
El iti aduce aminte mereu, cand incepe sa se zbata fiindca a secat marea ta iubire.
Nota catre mine: de fapt iubirea asta nu seaca niciodata, e alimentata de circuitul lacrimilor in natura.
Eu la noapte deschid dulapul, doar sunt adult si nu ar trebui sa imi mai fie frica de ce sta ascuns in el. Domnule suflet peste poftiti la actiune si sperieturi.
