Pamant si lumina

Cat de mult poate se insemne un zambet pe o fata posomorata, cat de mult pot insemna razele soarelui intr-un peisaj industrial. Sunt de cele mai multe ori lucruri marunte, peste care trecem rapid cu vederea, se pare ca nu ne dam seama cat de mult conteaza momentul, cat de mult conteaza omul. Ar fi in zadar toata lumina din lume fara ochii care sa o aprecieze.
Cautand mereu uratul, urat vom gasi. Zeci de coloane de beton stau marturie erorilor umane aparute de-a lungul timpului, zeci de coloane sunt luminate in fiecare zi de razele soarelui, mereu aceleasi, pot sta la baza principiului creator. Diferenta in arta vine tocmai de aici, cel care creeaza va stii sa vada si sa se bucure atunci cand trebuie de uneltele ce i-au fost puse la dispozitie, fara sa judece, fara sa traga concluzii asupra lucrurilor pe care nici natura nu le intelege.

Nu exista blocuri, nu exista drumuri, exista doar pamantul din care cu totii ne tragem.

Anonimat

"Aici am cunoscut-o pe Ana....si Ana m-a parasit."

Clipe intr-un pahar de vin spuneam candva. Mesaje de ajutor inchise in sticle pe mare. Efervescenta anului nou uitata pe o strada laturalnica. Tacut, orasul inghite tot. Cine suntem noi? Ne pierdem urma. Omul de la colt nu ne stie, vanzatoarea de flori din piata nu ne vede cand trecem pe langa ea, copii din parc nu ne baga in seama. Strazile nu isi cunosc pasii. Putem fii eroi doar pentru o seara, apoi urmele sunt sterse, maturate dimineata si aruncate la cos. Ramane poate o sticla in urma noastra doar pentru ca nu a mai incaput in tomberonul pentru reciclare. Pe ea scrie Angelli din pacate si nu numele nostru.

Apararea de trecut

Umbrela ne apara de ploaie ori soare, ne poate apara ea insa si de amintiri? Peretii goi, acoperisul lipsa, nu diminueaza esenta locului. Revenind acolo inca mai poti auzi rasete de copii, inca iti aduci aminte cum dimineata deschideai geamul care dadea spre strada pentru a saluta laptareasa, podeaua inca pastreaza urmele celor care i-au trecut pragul. Sunt lucruri puternice, care reinviate aduc durere celui care le-a cunoscut. Atunci deschizi o umbrela si astepti sa treaca. Astepti sa uiti ca acea casa nu a fost a ta, si tu, doar ca trecator ai incercat sa ii intelegi trecutul.

Singur intr-o lume de oameni mari

Daca in joaca te simti abandonat poate ai urcat prea sus, daca in viata te simti abandonat trebuie tu sa dai primul telefon, poate trebuie tu sa zambesti primul. Pare usoara viata de copil, e insa greu sa te urci in copaci si e si mai greu sa cobori de acolo, e greu sa ii multumesti pe toti, e greu sa razi cand cei din jur te iau peste picior, e greu sa fii neinteles. Odata ce am crescut, daca vopsim leaganele copiilor in culori vii nu inseamna ca ele nu ii mai pot rani.

Invata sa zambesti

Sunt putine momente in viata cand natura iti da sansa ca pentru o clipa sa uiti de toate nelinistile, sa te simti mic, dar inima sa iti bata cu putere. Sunt momente de singuratate poate intre prieteni, dar te bucuri oricum ca ii ai alaturi. Daca o imagine reuseste sa surprinda chiar si a mia parte din frumusetea naturii iar tu poti reveni oricand asupra imaginii si resimtii macar a suta parte din fericirea pe care ai resimtit-o intaia data atunci simti cu adevarat ca viata are insemnatate, ca nu esti singur, ca in monotonie si depresie pot aparea clipe frumoase, ca nu intotdeauna persoana dupa care tanjesti iti va fi cea mai buna companie, ca un prieten poate echivala un asmenea moment.
Eu am avut parte de astfel de momente in viata, mai am in fata sper alte zeci. Cu fiecare invat sa zabesc mai frumos.