Spune-mi ca ...

Pentru cei care sunt acolo si ne fac mereu sa zambim, pentru cei care ne sunt alaturi in momente grele, pentru cei carora le-am schimbat sau ne-au schimbat viata. Fiindca ne place sa auzim asta in fiecare zi.

Portrete in lumina calda

Un pic de soare, un drum in Bucuresti, un chip nou. Marti s-a lasat cu o mica sedinta in aer liber. Krissa (krisaphotos.blogspot.com) s-a oferit sa imi fie model. Am ales 3 locuri cat se poate de cunoscute si am incercat sa ma folosesc de ce imi ofera. Ca a iesit bine sau rau va las pe voi sa judecati. O sa mai urmeze si alte sedinte pe backgroundul capitalei, fara incercarea absurda (si deja consumata) de a a arata doar un oras mizer.

Cateva cuvinte calde

Niciodata nu e prea tarziu sa adresezi cuiva cuvinte calde, niciodata nu e prea tarziu sa iti ceri iertare, niciodata toamna nu vine prea tarziu pentru a spulbera visurile verii. Pasii mici sunt prima cale catre schimbare, urmeaza apoi sa cada frunzele si cand iarna se arata dorinta-i deja implinita. E simplu sa zambesti cand o faci din inima.

Furtuna pe mare

Un peisaj fantastic parca se desprindea din mare, se derula in fata ochilor mei si se transforma cu fiecare lovitura de mal. Vine iarna, mi-am zis si am intins mana spre ultimul pescarus care se uita la mine. A zburat, fericit ca marea l-a scapat de oameni, fericit ca pentru cateva luni din an casa e asa cum o stie el. Si am plecat, eram in plus, am lasat plaja sa caute povesti noi in si valurile sa cante ode de furtuna.

Coada si buric

Buricul targului sau buricul catelului? sau cum vad eu orasul perfect :)

Un oras mare pentru un caine mic, adica reteta ideala pentru a scapa de gazele toxice eliminate de masini, de hoti, de trotuare colorate dupa cheful edilului. Noi fugim la mare, el ramane aici, sa fie totul dupa legea lui. Un buric de catel, numit Bucuresti.