Nimicuri zilnice

Ziua se incepe cu un dus racoritor si butonarea aparatului (sa dezamortim degetele), se continua in felul urmator:

10:00 - mancat ceva, studiat lumina prin camera si decis ca e timpul de iesit afara
10:30 - alegera hainelor de iesit
11:00 - alegerea altor haine pt ca prima tinuta nu mergea cu rucsacul foto si nici nu conferea libertate de miscare
11:40 - se termina alergatul prin casa
12:00 - se iese din casa taman la mijlocul zilei, canci lumina buna
13:00 - uneori se intra la munca alte ori se studiaza subiectele din oras in asteptarea dupa amiezii
15:00 - apare senzatia de fuoame, se merge la coltul strazii si se ia ceva de rontait
16:00 - se ia decizia ca apusul se poate astepta si la o bere
20:00 - tot la bere, soarele se lasa in jos
20:01 - imi bat prietenii la cap ca e cazul sa ajungem la niste ruine, sa aruncam o modeala pe acolo si sa ne facem treaba
20:03 - nu se gaseste modeala, toti se uita si ranjesc ciudat la mine
20:30 - desigur nu ajungem la ruine, caci soferul sustine ca sunt prea departe, ne fataim asadar pe langa linii de tramvai
20:31 - iar senzatia de fuoame, se ia decizia ca fotografiatul poate sa asteptepana in weekend cand o sa venim cu o idee de locatie mai buna
21:15 - ajung acasa, mananc si se instaleaza febra procesarii
21:30 - constat ca nu am pozat nimic
21:35 - ma apuc de blogat, iau o imagine oarecare si ma chinui sa insir idei greu de inteles, sa para ceva interesant
21:40 - constat ca mi-a reusit, ma bag la visat cu ochii deschisi ziua de maine, cu lumina sa ideala si subiecte interesante

Cross-processing game

Sau joaca de-a culorile, cand lumea ia pauza de la alb si negru

Iubirea zeilor

Click pe imagine va rog, pt claritate!

Pentru ca te iubesc ori de cate ori multumesti pamantului, pentru ca te iubesc cand iti pleci capul in fata soarelui, ori cand zambesti la luna, sau si mai bine, cand imi mangai chipul de copila, copila zeilor.

Si nu inchin floare pentru tine, nici altar nu iti voi ridica, iti daruiesc in schimb o raza senina sa te umple cu fericirea mea.

Si asta-i doar o parte din iubirea zeilor catre mine si tine.

In asteptarea cuiva

Lonely planet

Taram de vis

Libertatea miscarii, libertatea trupului, libertatea de a putea zambi cand lucrurile merg prost. Taram de vis la margine de autostrada. Cand lumea nu iti ofera ce ai visat in copilarie, vi si iei cu forta. Culorile pastelate in care visam sunt de gasit pretutindeni, mai putin atunci cand le cautam cu ardoare. Si daca ne coloram noi viata? Ar fi poate in zadar si nu va ofer motiv pentru asta. Nu ramane decat sa asteptam, sa ne permitem sa nu ne facem griji pentru nimic, sa radem cand avem pofta, sa plecam mai departe din proprie initiativa. Toate se termina... iesirea de pe autostrada.

Vine valul, ne pitim

Vine valul, schimba lumea, ia nisipul si il pune in sandale, rastoarna barcile cu peste, iar cele mai mici dorinte le poarta departe. Rezulta o lume curata, mai spalata de oras, dar in continuare cu oameni in ea. Problematic uneori, deoarece continua sa fie o lume ne la locul ei. Vine un val mai mare, in speranta scaparii de noi, dar noi fugim repede si ne pitim. Nu se poate o lume fara mare, nu se poate o lume fara oameni. Barcile stau la mijloc, ca un echilibru precar in fata dorintelor universului.

Update de viata:
Am schimbat locul de munca, incepand de azi sunt angajata la Foto Union (laborator foto), in calitate de fotograf. Cu putin noroc (si multa bunavointa) ii invat ce inseamna fotografie si nu doar poze de "buletin" cu blitu in ochi.