Unde marea incepe

Unde marea incepe totul se termina. Se transforma in nisip, se transforma in valuri. Vama nu e a noastra, nu noi suntem adevaratii vamaioti, vama e a pescarilor, cei care stau acolo si dupa plecarea ultimului om, marea intreaga e a pescarilor. Ei se trezesc dimineata, ies cu barcile in larg, arunca navodul. Pentru ei asta e viata, viata prin miros si maruntaie de peste. Noi mergem in vama sa ne distram, ramanem fara bani si ni se pare "misto", ei muncesc pentru banii aia, o munca grea, o munca care presupune sa intelegi marea cu adevarat. O munca veche de mii de ani, si ei sunt tot oameni ai noii lumi.

Femeia, cuvant pierdut pe drum

Prea multe schimbari intr-un timp prea scurt. Femeia isi cauta in sine acea tandrete, acea senzualitate si parca gaseste altceva, gaseste asprimea vietii. Noua lume nu asteapta ca oamenii sa se acomodeze cu ea, iar asta produce deruta. Totul e fortat, naturaletea nu mai e o cale de mijloc, de fapt ce inseamna sa mai fii natural? Femeia, cuvant pierdut pe drum, printre reclamele luminoase la omul perfect de maine, din lumea asta plina de defecte.

Lumina, mai multa lumina

Lumina, mai multa lumina. Niciodata nu este indeajuns.

Cateodata credinta costa

Biserica - lacas de cult sau fond de investitii (desigur nereturnabile)?

Imbatranire

Timpul isi lasa amprenta asupra intregii lumi, miscare sau nemiscare, oameni sau locuri. Acum poate le percepem ca fiind inca frumoase, dar varsta ne-ar putea spune altceva.

Kiev 4, 1962

Margele de argin, 1980

Un acoperis "rasucit", probabil de la inceputul secolului trecut