Mereu interzise, mereu iertate, inchise in debara alaturi de catuse pufoase. Placeri dulci, placeri aspre, dureroase, sangerii, altar trupesc, Ahriman vanjos, pentru o clipa Lucifer pierde. Cuvant salvator, iertator, Eu... Eu coduc!, gandurile, trupul, interiorul si exteriorul. Sa le spui asta amandurora, sa nu uit sa le spun si eu.
Grasi, pufosi, carora li se prelinge inghetata prin coltul gurii. Mai mananc de asemenea parinti needucati, adolescenti ravzratiti cu tendinte sinucigase, babe iute la manie, soferi nervosi. primesc si comenzi speciale. Am vrut sa stiti dinainte, cand vine ziua copilului daca vi se pune pata pe cineva il trimiteti la mine. Lucrez curat, cer seriozitate.
O lume asemanatoare dar mai intensa, o lume mai vie dupa moarte, doar parerea unui mare initiat. Dupa parerea mea umila o lume construita sa ne apere de frica, de fapt imaginiea ei. O simpla umbra in pestera. De ce ne irosim imaginatia cu ea si nu compasiunea cu fapte?
Infinit de: alb e omul negru, de mic e omul mare, tacuta e zarva de afara. Trecerea de la o extrema la alta e un prag mare, un fel de "eveniment orizont" de care ai totusi sansa sa dai cu capul, caci imediat dupa, gigantul aspirator numit univers, te arunca in groapa adanca unde nu te lasau niciodata parintii sa te joci; si totul in mai putin de cateva secunde, pana sa deschizi pentru prima data ochii si sa dai cu nasul de maternitatea insalubra. Ce, credeai ca ai de ales?
Cateodata turbez in lumea gri pe care o surprind, si nu din lipsa culorilor ci a tonurilor brutale care leaga gri-ul de negru, cu cat te departezi de alb cu atat negrul te acapareaza mai repede si te tine acolo pentru nu se stie cat. Nu e vorba de frica, odata trecut de singularitate si supravietuit ei fii fara grija, o sa renasti, dar dupa cat timp? Daca te consumi vrand sa ajuti si revii gasind o lume ce nu mai trebuie ajutata? Ce sens ii mai dai vietii tale? Nu trebuie oare gasit griul echilibrat dinainte de a purcede pe cai luminoase ori intunecate?