Cand sade gandul cocotat

Ce te faci cand dupa mii de ani intervina rutina, dupa sute de reincarnari reusesti sa o dai in bara taman in ultima, mai poti sa te retragi in pat si sa plangi? E greu sa o faci oricum, constient de iluzie, e la fel de greu sa iubesti sau sa urasti, nestiind de e doar trupul care te-a ademenit. Gnosticii au vazut pe pamant adevaratul iad, de cele mai multe ori e mai aproape, e in noi. Dar focul il stingem cu fiecare picatura, de apa, sange, lacrimi, nu?

This is the sin

1. Ascunde pacatul, pune-i o masca, imbraca-l in haine frumoase si iubeste-l ca pe idolii de lemn.
2. Pacatul scapa, tu te duci pe apa sambetei.
3. Pacatul ranjeste la 6 miliarde de suflete, din politete cele mai multe ii ranjesc inapoi.

Model: Alexandra Badescu

Canta-mi povestea

Canta-mi, canta-mi povestea ori sopteste-o pe sub pleoape, oricum ar fi minte-ma ca iluzia e adevarul divin, dar degeaba caci tot nu o sa te ascult.
Sau ai putea sa razi, de mine, de tine, sa rupi din al meu suflet mila, de-ai stii cat plang cand palmele pantecele-ti alina, dar degeaba caci tot nu o sa te ascult.
Mai ai o-ncercare, de inteleapta mutenie, prin gesturi m-ademene si daruieste-mi flori, scrie-mi poezii si ridicama-n slavi, dar tot e in azadar... esti pieritor.

A fost lumina, si nu am mai vazut

Mi-ar fi placut sa fotografiez o femeie frumoasa, cu rochia in vant, sprijinindu-si trupul de balustrada si sorbind pe sub ploape valurile Dunarii. Nu era ziua ei, sau poate o asa femeie nu exista. Am fotografiat in schimb limitele oamenilor, le-am fotografiat orizontul si ingradirea, am prins 3 idoli de metal, unul care sa lumineze calea, unul care sa ti-o arate si unul care sa iti spuna ca ai mers prea departe... pe aici nu se trece. Am prins incercarea fiintelor de a limita si pamantul, le-am prins Dorinta. Nimic nu a ingenunchiat popoarele mai mult ca vrerea de putere dumnezeiasca, nici macar pasiunea, nici macar dragostea.

Lupta cu somnul

O raza de soare mi-a dezmierdat mintea, am inchis obloanele ochilor si m-am lasat purtata de vant, stiam ca nu am sa mai vad trecutul niciodata. Mi-am spus ca nu-i nimic, ca asa trebuie sa fie rasuflarea amenintatoare a iernii, ca oricum iti ingheata inima si sangele in vene si focul nu le poate incalzi fara sa le arda. La nici un bun atatea simturi daca sufletul nu are timp de ele. La nici un bun lumina, daca faci economie la-ntuneric.