Povestea vietii simple

Cu cat cunosti mai mult cu atat lasi loc simplitatii in viata, in mod ciudat asta se aplica si atunci cand cunosti foarte putine.

Captiv in sticle plutitoare

Asa a ramas sufletul meu in Delta Dunarii. Sta pe fundul unui pet de plastic, incalzit nevoie mare, leoarca de sudoare dar macar pluteste acolo unde il duce curentul, si lui asta-i place. Eu l-am pus pe liber.

Sufletul la Cazane

Cel mai bun loc de ascuns este, va spun sincer - in mijlocul curentului, in fata geamului, in cea mai bantuita casa. Dracul sigur nu vine sa va traga de picioruse taman pe voi, are lucruri mai importante, poarta o batalie vesnica cu Dumnezeu, sau poate nici nu exista, pana la urma vechii greci au trait foarte bine si cu o religie din care era absent. Fiecare suntem un rau pentru altii, si ne chinuim sa aratam ca nu este asa facand si mai mult rau. Sa nu fie cu disperare asadar, pe dracu' nu il frige cazanul.

Zidul meu absurd

Imaginea asta imi aduce aminte de o tara pe care nu am vizitat-o niciodata, de un vis pe care nu l-am avut, de penele care nu mi-au crescut si imi dau seama ca imaginea asta sunt eu, ca desi nu ma cunosc pe deplin stiu ca sunt multe si totodata nimic, un perete alb cu mici deschizaturi de care se lovesc zilnic umbre si zambete. Tot lucrurile simple imi plac, oficial, mai mult.

Locul sa fii

Locul unde sa poti sa fii ce vrei tu: print, cersetor, elefant, nimic. Locul de ascuns ce au fost altii, ce nu poti intelege, ce tii pentru cand ramai fara idei. Pentru mine locul asta nu a fost niciodata unul stabil, sa nu se poata refugia nimeni in el. Candva a fost sub canapea, a fost in baie, a fost in camara, ba chiar odata a fost la un inorog, acum e in curtea unei case vechi care mi-a impartasit locul ei, locul de palat. Oare maine ce o sa fiu?