Joy of light

My hands are trying to reach the light. Even the smallest ray of light brings out a captive soul. I let them play; soon the darkness will come again. Few people get the chance of seeing beyond boundaries. I did, and not only once.

End of the year. I'll no longer post here until 3 Jan, tomorrow morning I'm leaving for Vama Veche (seaside). I'm very excited, 4 days to make some new friends, 4 long days for photography.
I wish you all a Happy New Year!

Fiintele din intuneric

Intunericul poate ascunde forme frumoase, de cele mai multe ori ele ies la lumina pentru prea putin timp. Un impuls, atat le trebuie, se arata, dar in clipa imediat urmatoare se ascund iar. Ce s-ar intampla daca ai putea sa le privesti mai mult? Ai putea oare sa te indragostesti de una din acele fiinte minunate? Daca ochii ei te roaga sa ii stai alaturi in intuneric? Cat de mult iubesti lumina? De multe ori suntem supusi la incercari, rezistam cu brio dar oare e corect, daca clipa de fericire ar putea dura? O clipa transformata in eternitate, trebuie doar sa ne invingem frica, frica de a fi raniti, de a fi dezamagiti. Daca stim sa privim nu exista diferente, sau putem trece cu usurinta peste ele. Indrazniti sa priviti in intuneric, se poate sa gasiti acolo lumini mai puternice decat oriunde altundeva.

Intinde mainile spre lumina

Ce simte omul abia iesit din intuneric cand vede primele raze de lumina? Ochii ii vor lacrima, lumina presupune durere, insa atractia e prea mare asa ca isi continua drumul. Incearca sa o simta, sa o atinga, cat de pacat ca nu e palpabila. Incearca sa ii dea o forma dar lumina are libertatea ei. Nu ii mai ramane decat sa se bucure, chiar daca nu stie cat va rezista. Omul invata sa traiasca clipa. Niciodata nu se va mai putea intoarce in intuneric.

Low Key inspiration

2 days in a home made studio. I couldn't wish for more. It was Christmas Eve so I got out celebrating with 2 friends and I ended up with this: over 400 MB of pictures in just 2h. In the short time when I wasn't playing the model I've manage to obtain a pretty good Low Key (I say pretty good because it was my first attending to use this method). Later this evening I'm meeting with the same 2 guys, let's hope that Christmas will bring me more inspiration than before.

Merry Christmas!

Sleep my hero, sleep

Sleep my hero; I have a bed for you. Let me take your sword and put it on your grave. You need to rest for another battle comes, this time will be in heaven. Don't be afraid, as long as the fire will burn at your head you will defeat any enemy. I'll be with you, deep in your heart. Now sleep my hero, sleep.

Picture taken at Marasesti Mausoleum, Romania

Any second now

Se apropie cu pasi repezi sarbatorile de iarna. Va urez asadar un Craciun fericit!, sper sa stiti sa il savurati, sa il intelegeti si sa va bucurati de el. Celor de traditie veche le doresc de asemenea un Yule fericit, fie ca zeii sa va dezmierde sufletele cu lumina lor inca o data.

Merry Christmas in advance! And of course for those of you who are celebrating on 22 Dec, Merry Yule! Blessed Be!

Middle Ages

It doesn't matter how old is the road as long as it keeps changing your life. Each time I want a clear path in front of my eyes there's only mud or snow. But this time I like it just the way it was, hard but also full of meaning. One image and I stopped the time. There was no sound, no people behind or in front of me. Maybe I wasn't there, and it was only a dream. Regardless of that, after all that struggling I once more saw the Middle Ages.

Ferestre si pereti verzi

De prea putine ori ai sansa sa te intorci in locurile pe care le pretuiesti exact atunci cand acestea sunt puse in valoare cel mai bine. De prea putine ori ai sansa sa gasesti viata acolo unde crezi ca totul e mort, si aceste forme sa te inspire. Probabil unii vor recunoaste cladirea, altii nu, si cand o vor vedea pentru intaia data or sa aiba imresia unui deja-vu. Cu toate astea desi cladirea sau vopseaua verde si scorojita dupa ea raman, momentele se pierd. 2 ochi verzi, sticlosi, de pisica, ma privesc dupa colt, nu par a intelege nimic din ce insir eu aici, viata nu are timp de pierdut dupa oameni ca noi.

Forever green

2 wallpapers for my heart - forever green

Building the future

Outside it’s cold, the fog is spreading towards the city, but this doesn't seam to matter, they're still working to build your future. As our population grows bigger and bigger every day, they aren't aloud to stop, this is the price for our progress. Maybe we take a vacation but for us to feel good in our free time hundred of people have to work. But what if we would stop for a moment? What then? No plane in the sky, no electricity, no phone calls. Our so called modern world could turn into a disaster, we can’t afford that. So please keep working, for our future to be worst than it is now.

Intre rai si zid

In stanga raiul, in dreapta un perete de beton. Se pare ca inca odata alegerea ti-a fost limitata, exact atunci cand sperai ca pasind peste o anumita linie, limitele capata un alt sens. Si iti zici ca vei alege raiul, ca te pori intoarce la starea originara, dar este oare asa? Odata cu aceasta alegere constinta ta moare, amintirile se pierd, nu mai exista bine sau rau, nu mai exista diferente, totul devine o mare amorfa, alba si fara sens. Insa de ce iadul nu se prezinta nicaieri? De ce nu ai aceasta alegere? Unde ai pierdut acest drept? Probabil atunci cand ai urat ultima data, cand ai facut pe cineva sa planga, atunci cand ai uitat sa mai pleci si capul, pentru ca iadul nu e neaparat ceva negativ, mult mai amarnica este imposibilitatea alegerii. Pe de alta parte binele si raul nu exista, ce alegeri faci atunci in viata?

Nu e chiar asa

As noapte in Ploiesti, prea multa agitatie pe strazi, o febra de sarbatori urata, cu aranjamente ne la locul lor, cu oameni tristi. Poate trebuia sa mai astept, sa ies pe strazi mai tarziu. Sa vad doar miile de beculete licarind si sa trec nepasatoare pe langa ele.
Am citi azi un articol interesant legat de fotografie, la unul dintre subpuncte spunea sa incerci sa surprinzi atomosfera zonei in care stai, care desi pt tine pare banala pt un altul poate parea exotica. Am incercat sa fac si eu un asemena cadru, desi nu stiu daca cineva ar putea gasi exotica o asemenea imagine. Aceiasi brazi, aceleasi lumini de zeci de ani in aproape fiecare tara dupa glob. Oamenii sunt facuti sa traiasca cu limite, cu reguli bine puse la punct, sa li se spuna ce sa faca. De Craciun nu vor face altceva decat sa se conformeze unei traditii pe care nici macar nu o cunosc asa cum ar trebui. Sarbatori al naibii de fricite! (apropo imi definiti si mie fericirea?)

Christmas preparation

Having nothing to do at home I've tried to make some greetings, but I'm not sure about the final result. I'll try more until I get something satisfactory and sellable. But until then how much do you like this one? :D

PS: Of course I will have greetings for pagans too, for Yule comes earlyer than Christmas.

Altered reality

From now on I'll post more in english for i want to interact with foreign readers too.

It doesn't matter how old objects are as long as they bring new feelings into your life. This Kiev 4 camera is from '62 but each time I use it, I change a little the way I see the world. It makes me wonder how to bring closer to the soul this new world that we live in, how to make it look better but at the same time real. This is photography; it always shows you an altered reality, a single point of view but with many interpretations. Maybe this is why photography attracts everybody, altering the reality it's a great challenge but at the same time a way to feel like gods.

Nostalgie in lumini si umbre

Nostalgie - diapozitive si un vechi proiector. Mai tin minte prima data cand am vazut pozele alea puse pe un perete din casa. Ma fascinau, erau lumi necunoscute mie, erau imagini din exotica indie. Au trecut poate 10 ani de atunci, si astazi, singura, intr-o zi mohorata, am deschis iar cutia aceea plina de culoare. Peretele mi s-a animat iar, acelasi perete. Nu mai erau langa mine persoanele din imagini, nu mai avea cine sa imi povesteasca despre elefanti, despre temple. Stateam si priveam in gol, pentru mine acum aveau sens culorile, contrastul, compozitiile. Am pus cutia la loc, sper sa o redeschid peste 10 ani si in ea sa stea imaginile mele aduse de prin lumea intreaga. Lucruri ce se pastreaza.

Si mie mi se face dor

Mi-e dor de Sighisoara, de aglomeratia de acolo, de zilele fierbinti in care ne racoream ascultand muzica buna sub cupola unei biserici. Mi-e dor de serile petrecute langa chitara. Sighisoara e unica, si prima data impresioneaza cel mai mult. Ma bucura ca pot sa gasesc astfel de lucruri in tara, ca nu trebuie sa arunc cu vorbe goale spunand ca numai la straini e mai bine. Ma bucur ca pentru cele 3 zile cat am stat in Sighisoara m-am simtit ca acasa, am uitat de griji, timpul a parut ca sta in loc. Uite ca si lumile in alb si negru pot fi frumoase, daca le intelegi si le accepti.

In imagine - Tiffin Boys.

Fosile si galaxii

Apasati pe imagine, sa fie mare, mare, maaaaare! Muhaha, am trisat, nu e poza, am voie sa trisez nu? E un fractal (printre foarte putinele pe care le-am facut ca parca nu e munca cinstita), ma duce cu gandul la o fosila, sau ma ducea, acum ca ma gandesc mai bine vad acolo o galaxie; una rece, cu multe lumi de gheata. Ma intreb cum ar arata o astfel de lume. Nu trebuie sa fie neaparat frig, cat alb si albastru, translucid. In loc de flori, turturii sa picure in palme stropi de apa. Simt un aer rece care imi inunda plamanii, e atat de placut, nu ma mai gandesc la stele indepartate ci la galaxia mea. Asta e prima mea galaxie. Pierduta pe undeva...

Chitara, poti sa taci!

Cum de mi-am permis oare sa cred ca viata mea devine normala? Cum am putut oare sa sper ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine? Oare nu stiu ca sperantele imi sunt desarte, ca oamenii nu fac decat sa dezamageasca, atunci cand te bucuri putin - atunci te lovesc mai tare? Imi pare rau ca am crezut iar ca oamenii se pot schimba. M-am inselat, nu o sa se mai repete. Sunt prinsa intr-o cusca de beton si momentan nu e chip de evadare. La naiba cu visele, le-am scris pe pereti insa nimeni nu le-a citit.
Chitara, poti sa taci!