sâmbătă, 19 aprilie 2008

Chip de basme vechi

Lumina in par, zambet suav, parca un chip de copila ori tanara domnita. Va povesteam mai demult de cavaleri, a venit vremea sa completez povestea. Deschid o carte si imi aduc aminte de imaginile pe care le conturam in minte cu tot felul de castele, cu rochii infoiate, cu paduri umblate in singuratate, si retraind aceste imagini imi dau seama ca nu pot crea altele noi, nu pot rescrie povesti pentru o alta lume, nu pot pentru ca ar insemna ca acea lume veche s-a schimbat, ca legendele nu s-au bazat pe fapte reale. Inchid cartea cu povesti si deschid una de istorie, ma asigur ca din cand in cand imi permit luxul de a parasi lumea noua pentru cea veche.

2 comentarii:

  1. imi plac povestile tale..m-a intrigat un pic faptul ca te consideri cavalera a lumii noi si nu printesa..

    pentru ca o ipostaza de cavaler iti ofera mai multa libertate de actiune ?

    ai citit si romanele fantasy de george martin din seria "cantec de gheata si foc" ? cred ca ti-ar placea f mult..

    succes cu fotografiile

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma consider o cavalera pentru ca dau ceva lumii inapoi, nu ma consider o printesa pentru ca lumea nu a fost facuta sa mi se aduca la picioare.

    Stiu cartile despre care vorbesti, am o retinere in a mai citi astfel de carti acum, asa cum am scris si in blog, am facut pasul de la romane la tratate.

    Mersi pentru vizita si te mai astept pe aici.

    Sa ai o zi faina :)

    RăspundețiȘtergere