Normal de gri

In casa se amesteca un miros de patrunjel proaspat si rufe puse la uscat. Calorifele sunt reci, dintii lor de fontza parca ranjesc la mine. Afara ploua de cand lumea, umezeala din aer iti taie orice avant, frigul te tine pironit in casa. Nici cainele din coltul blocului nu ar da fericit din coada daca m-ar vedea cu un coltuc de paine in mana... dar de ce ar face-o? El traieste in conditii mult mai rele. Orasul pare pierdut in gri-ui caracteristic, masini, oameni, case, toate devin gri si reci si umede. Un sentiment de moarte pluteste parca deasupra noastra dar nimeni nu are curajul sa vorbeasca despre asta. Asteptam cumini in casa, in acel miros de rufe proaspete un semn ca lucrurile revin la normal. Dar care e normalul lucrurilor cand noi gasim o anormalitate in toate?