marți, 10 februarie 2009

Din raul meu suflet, iata...


Asa as vrea sa arate geamurile mele, scorojite, cu panze de paianjen si cate un pahar de lapte ori un ceainic pe pervaz. As stii ca de fiecare data, cand m-as intoarce acasa, caldura ei m-ar face sa uit de giji si m-ar alinta ca o mama. Dar am rame de plastic, urate, moderne, si acasa nu ma asteapta niciodata raiul, numai cuvinte reci... aruncate plapand in ura.

Un comentariu:

  1. Pacat,vorbele bune nu costa nicio letcaie.poti lua cuvintele si-ti poti construi o cazemata...te lovesc precum caramizile,din caramizi pune bazele fundatiei unui "tu"mai solid.
    Dar,ai grija sa nu-ti aspresti si mai tare "raul suflet".Ai grija ,in general:)
    [frumoasa munca,felicitari]

    RăspundețiȘtergere