joi, 16 iulie 2009

Dorinta numita tramvai

Nu vreti sa scrieti voi postul asta de blog?

5 comentarii:

  1. dintotdeuna am fost fascinat de tramvaie.
    faceam schitze cand eram mic cu toate liniile din Bucuresti pe care le stiam si ma gandeam la ce frumos ar fi sa calatoresc cu unul de la un capat la celalalt.
    imi placeau familia de tramvaie 5 (mama), 14 (tatal) si 46 (fiul).
    5-ul mergea printre case, pe iancului, pe pache... facea curba la foisor si se intalnea cu tatal, 14, care venea de la obor, din tiganie...
    46 se intalnea cu amandoi si mergea pe langa multe scoli pe bulevard... insotit de 34 (matusa de la gara) si intersectand 21 (unchiul agresiv) oprind tumai la gara, vizitandu-si bunicii..
    si, ma rog, scuze, este valabil doar pentru bucurestenii de est.

    imi placea sa mai stau in mijlocul lor la roata de la burduf.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai venit River, ma bucur ca ti-a placut blogul meu.

    Frumoasa poveste oe, la mine in Ploiesti nu aveam decat doua linii de tramvaie, cum mergeam in alt oras trebuia neaparat sa testez si tramvaiul de acolo, acum ca sunt in capitala am o lista lunga de testat.

    RăspundețiȘtergere
  3. lista-i de la 1 la 56. eu eram convins pe la 13-14 ani ca voi face o lista cu toate tramvaiele si traseele lor desenate pe hartie milimetrica. asta'n loc de a ma ocupa de pubertate.

    pentru mai multe detalii, am gasit un forum acum doi ani
    http://forum.transira.ro/viewforum.php?f=70&sid=6fb66b740363fb05c34efc064dac72cb
    este incredibil ce de pasionati sunt acolo!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt tramvaie care duc spre nicaieri. Dar oare nicaieri e chiar locul spre care ne indreptam? Nice work;)

    RăspundețiȘtergere
  5. geniala piesa de teatru...dar si fotografia...interesant blog...:)

    RăspundețiȘtergere