Inca un pas spre realizare: zborul. Aspiratii inalte si intr-un final unitate, contopire, zeificare. Flacara iubirii nu da gres niciodata.
Intunericul este cunoastere, lumina este cunoastere, niciunul din termeni nu poate fi astfel negat, antiteza inceteaza, rezultatul nu este cum ne-am astepta de neinteles, intangibil, mintea reuseste sa ii gaseasca intelesul ca oricarui lucru simplu. Este un al 3-lea pas al caii, inainte au fost iluminarea si fericirea, si nu este intamplatoare ordinea oarecum inversa. Necunoasterea este cunoastere.
Gata cu legatul de maini si picioare, cu legatul la ochi, azi e ziua dezlegarii, nu la peste. Da drumul la rata prin curte sa se bucure si ea de iarba. Da drumul emotiilor sa se bucure si secretara ta. Da-i drumul de aici sa te bucuri de nitel timp liber nepetrecut in fata monitorului. Azi e liber peste tot, maine se schimba rola de banda adeziva. Ce faci daca se lipeste mai tare?
Toate lucrurile bune mi s-au intamplat in dimineti lungi si racoroase, la fel si lucrurile rele. 22 de ore va sunt dedicate voua, intr-o forma sau alta, chiar si in somn pe voi va visez. Diminata insa... dimineata e a mea si a soarelui meu, a corbului care nu imi tulbura linistea, a ritualurilor uitate. Dimineata renunt la dualism, yin si yang se contopesc, totul revine la starea initiala perfecta, si lumea se abandoneaza in mine. Iti mai aduci aminte?
Indragostita de un vampir, de un extraterestru, de un trandafir. Cu ii pasa, eram pierduta cu mult iniante de a cunoaste viata. Singura bataie de inima ramasa o pastrez pentru Eros, pentru pielea lui de cristal, rece precum sarutul mortii. In fata sangelui cald doar ochii mai tresar de spectacolul macabru pe care il ofer. Sunt nimicuri pe care nici eu nu le mai inteleg.
Am un cap defect, s-a stricat, de trei zile e cu gandul numai la rate. Maca maca, apa si iar rate. M-am hotarat asadar sa ma duc sa vorbesc cu ele, sa vad ce vor de la mine si sa ma lase in pace. Cand m-au vazut zbarrr si duse au fost pe apa. Zic nu e bai, stiu sa dau si eu din picioare. Ma arunc... auuuuuu! la naiba! o alice in fund. Abia scapasem de coaja aia de portocale, acum am fundu mai ciuruit. Aeeer, aeeer! De ce naiba pute a rata parlita? Frateeeee... ala era piciorul meu!
Ida isi pune capodul pe ea, il strange strans in jurul taliei, isi leaga parul la spate si isi aprinde o tigara. Pe jos e murdar de aseara, miroase a vin ieftin si pe alocuri se vad stropi de ulei. Ii place intotdeauna cand e usor mizerie, cand trebuie sa dai de urat ca sa gasesti frumosul.
Trage aer adanc in piept, inchide ochii, imagineaza-ti ca te umplii cu lumina, expira, da tot raul afara din tine, repeta pana cand uiti ca trebuie sa iti bati iar sotia.
Clatitele de dimineata si muzica unui melc... codobelc. Sa lasam asta insa...
In asteptarea timpului pierdut... aseara la cina aia cu tine, cand aveai gaze, ieri, la chioscul de ziare, cand vanzatoarea era plecata la covrigi, acum un an, cand am pierdut trenul, la nastere, cand mi-a luat 3 ani sa vorbesc bine si sa ma fac inteles. Maine nu mai astept nimic.
Incet incet incep sa descopar capitala, sa vad ca dupa prima piele alba, e un drac negru dupa care alta piele alba. Ieri am descoperit un anticariat pe placul meu, cu carti interesante (multe albume foto) si preturi foarte decente, de unde abia abia am reusit sa ajung pana acasa cu toate cartile cumparate, deja batatoresc drumul catre un magazinas cu bijuterii unicat, care de cele mai multe ori se fac pe loc. Usor usor Bucurestiul naste in mine pasiuni noi. Azi trebuie sa incerc neaparat o noua ceainarie, macar de la apa cu plante nu faci burta ca de la bere.
Merry Lammas! E ziua primei recolte, ziua adevarului, ce ati semanat acum culegeti. Daca ati avut o inima deschisa spre iubire, indiferent de cati au incercat sa va arate ca nu merita ,acum e timpul sa va primiti recompensa. Strugurii car ne plac atat de mult cresc si pe terenuri pline cu petrol, au fost plantati cu grija.