Ce te faci cand dupa mii de ani intervina rutina, dupa sute de reincarnari reusesti sa o dai in bara taman in ultima, mai poti sa te retragi in pat si sa plangi? E greu sa o faci oricum, constient de iluzie, e la fel de greu sa iubesti sau sa urasti, nestiind de e doar trupul care te-a ademenit. Gnosticii au vazut pe pamant adevaratul iad, de cele mai multe ori e mai aproape, e in noi. Dar focul il stingem cu fiecare picatura, de apa, sange, lacrimi, nu?
sâmbătă, 27 februarie 2010
joi, 18 februarie 2010
This is the sin
miercuri, 3 februarie 2010
Canta-mi povestea
Canta-mi, canta-mi povestea ori sopteste-o pe sub pleoape, oricum ar fi minte-ma ca iluzia e adevarul divin, dar degeaba caci tot nu o sa te ascult.
Sau ai putea sa razi, de mine, de tine, sa rupi din al meu suflet mila, de-ai stii cat plang cand palmele pantecele-ti alina, dar degeaba caci tot nu o sa te ascult.
Mai ai o-ncercare, de inteleapta mutenie, prin gesturi m-ademene si daruieste-mi flori, scrie-mi poezii si ridicama-n slavi, dar tot e in azadar... esti pieritor.
Sau ai putea sa razi, de mine, de tine, sa rupi din al meu suflet mila, de-ai stii cat plang cand palmele pantecele-ti alina, dar degeaba caci tot nu o sa te ascult.
Mai ai o-ncercare, de inteleapta mutenie, prin gesturi m-ademene si daruieste-mi flori, scrie-mi poezii si ridicama-n slavi, dar tot e in azadar... esti pieritor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)