Canta-mi, canta-mi povestea ori sopteste-o pe sub pleoape, oricum ar fi minte-ma ca iluzia e adevarul divin, dar degeaba caci tot nu o sa te ascult.Sau ai putea sa razi, de mine, de tine, sa rupi din al meu suflet mila, de-ai stii cat plang cand palmele pantecele-ti alina, dar degeaba caci tot nu o sa te ascult.
Mai ai o-ncercare, de inteleapta mutenie, prin gesturi m-ademene si daruieste-mi flori, scrie-mi poezii si ridicama-n slavi, dar tot e in azadar... esti pieritor.
Imi place.
RăspundețiȘtergereMersi frumos. Te mai astept pe aici.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos scris! Multumesc pentru clipa citirii.
RăspundețiȘtergereSi apropos de titlul postului exista si o melodie cu acelasi nume http://www.youtube.com/watch?v=kpsVJXFY6F0
RăspundețiȘtergereMersi frumos Cristina.
RăspundețiȘtergereDe melodie stiam, imi place mult Coma.
In sfarstit, ai revenit.. de fapt mai demult doar ca eu am ratat primul tau post de anu' asta. Shame on me :)
RăspundețiȘtergereFrumos, frumos (tot Budapesta ?)
La mai mare si... la mai multe (postari pe blog), Oana.
Cosmin.
Bine te-am gasit. Multam de urari, ma stradui sa mai pun mana pe aparat si implicit pe blog ca pauza a fost lunga si neproductiva.
RăspundețiȘtergereImaginea da, e din Budapesta, cu nerusinare am mai developat un film de la naftalina.
Sa ne auzim cu bine.