In pamant se-ntorc eroii

Ne nastem oameni, murim eroi…
Pe vreme de pace, in plin razboi.
Incercati de-o vesnica ura
Ucidem frati, surori – istoria e dura
Si nu simtim cand langa noi
Mor camarazii de razboi;
Caci totu-i in van, nimic nu pricepem…
Luptam sa nu ramanem tepeni.
Sangele cald curge langa noi,
Dar noi luptam sa fim eroi.
Si pana-n ziua sfanta
In loc de pace vom cauta tot lupta.

Nu ne-am nascut eroi –
Peste noi va sta noroi!

Poarta raiului nr 28

Intr-o plimbare de-a baba oarba prin Brasov am intalnit o poarta. Nu m-am incumetat sa bat. Pe semene ma temeam ca se va deschide si o sa ma inghita cu tot cu soare si cu luna. Era o poarta cum numai i povesti se intalneste, cu broderii de argint si mirosea a levantica. Poarta o gasiti pe o strada a uitarii la nr 28. Acolo se afla Raiul.

*In curand mai multe poze facute ieri in Brasov

Se lasa ceata peste colosi

Se lasa ceata peste colosii industriali. Din cand in cand furnalele lor mai fumega cat sa ne aduca aminte ca se tin cu putere de ultimul fir ce ii tine in viata. Noua lume pare a se ascunde de ei, hornurile sunt inspaimantatoare, limbile mari ale flacarilor lor par a parjoli cerul. Nimeni nu spune povesti despre rafinarii si uzine, nimeni nu are amintiri placute si pline de viata de aici, acolo te duci sa mori, o moarte lenta si tacuta. Dupa 30 de ani de munca nu mai ai vise, nu mai ai sperante, fabrica ucide omul din tine.

Impresii despre chipuri si fotografii

De cate ori nu ne uitam la fotografii facute de noi si ne dam seama ca nu reprezinta lumea asa cum o vedem noi? Ori de cate ori ni se intampla sa facem ceva mai degraba de dragul de a face insa nu obtinem nici o satisfactie? Puteti vedea in poza de mai sus o fata cat se poate de draguta, poate multi veti spunde ca portretul este destul de reusit, insa apare intrebarea ce se reflecta in ochii fetei, ce intelesuri putem da privirii, zambetului. Si vom spune NIMIC! Cautam frumuseata in fotografie, insa ea nu sta numai in chipuri luminoase si ochi umezi, sa nu uitam de estetica uratului, sa nu uitam ca oamenii oricum ar arata au povesti de spus. Si poate ca e bine sa aflam inainte de toate povestea lor, o sa privim altfel apoi fotografia obtinuta.

Stiu vina o port eu, de data aceasta doar am dus aparatul la ochi si am apasat pe buton, data viitoare o sa vorbesc mai mult si o sa pozez mai putin.

Umbra si lumina

Nu te mai ascunde, lumina e prea frumoasa pentru a sta numai in umbra. Fara lumina nu am stii ca oamenii zambesc, fara lumina nu am stii ca norii capata forme ciudate pe care noi cu placere le cautam, fara lumina nu am gasi drumul sre casa. Stiu, sunt motive copilaresti, insa ce ne-am face daca am uita sa fim copii?