sâmbătă, 3 noiembrie 2007

Se lasa ceata peste colosi

Se lasa ceata peste colosii industriali. Din cand in cand furnalele lor mai fumega cat sa ne aduca aminte ca se tin cu putere de ultimul fir ce ii tine in viata. Noua lume pare a se ascunde de ei, hornurile sunt inspaimantatoare, limbile mari ale flacarilor lor par a parjoli cerul. Nimeni nu spune povesti despre rafinarii si uzine, nimeni nu are amintiri placute si pline de viata de aici, acolo te duci sa mori, o moarte lenta si tacuta. Dupa 30 de ani de munca nu mai ai vise, nu mai ai sperante, fabrica ucide omul din tine.

2 comentarii:

  1. Scrisul ti-e la fel de frumos ca si pozele!!... Dar nu incerca sa-mi spui ca ai ramas fara vise si fara sperante dupa treizeci de ani de munca, caci nu-mi vine sa cred ca... "fabrica a ucis omul din tine"!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot vorbi din proprie experienta aici, insa oamenii pe care i-am intalnit mi-au vorbit despre anii petrecuti acolo, pe langa vorbe se citeau si mai multe in ochii lor. Sunt oameni pentru care nu conteaza decat ziua de maine, ziua in care se lupta sa supravietuiasca, sunt oameni aproape robotizati, si odata cu iesirea la pensie viata lor aproape ca ia sfarsit, viata le devine si mai mizerie, singura bucurie pe care o mai au sta in nepotii lor, nepoti pe care nu ii vor intelege atunci cand ii vor auzi injurand, fumand la colt de strada. loc de regrete nu mai ramane. Pensia nu iti lasa loc de vise sau amintiri placute, penisa te lasa pe banca din fata blocului tremurand din maini

    RăspundețiȘtergere