Cerculete

Imi voi permite sa schimb de aceasta data stilul postarii mele pentru ca am un anunt de facut. Am lansat un blog nou http://cerculete.blogspot.com . E vorba de un blog pentru troc, locul unde oricine poate face schimb de lucruri si vise cu altii. De la mileurile bunicii, la fotografii, de la rochia de nunta la masina din parcare, orice poate fi dat la schimb.Va invit asadar pe site sa vedeti o parte din lucrurle aflate deja acolo si care isi asteapta un stapan nou si de ce nu, sa propuneti voi noi lucruri pentru troc.

Eh bine, sa nu ma dea lumea total disparuta de aici cu imaginile postez una recenta de la Sibiu

Zborul

Cum se termina zborul unui fluture in plina furtuna? Sau fluturii nu mai zboara cand apar primii nori, si daca nu o mai fac, unde isi cauta adapost? Se lipesc probabil de cate un bec la colt de strada, si ce moarte sa fie mai frumoasa pentru aripile lor colorate decat moartea in plina lumina? Am fost Dumnezei si am reusit sa creem un soare mai mic, de fapt miliarde de astfel de astrii, toti luminandu-ne drumul si stingand vieti. Semanam atat de mult cu fluturii, am muri numaidecat daca ne-am apropia prea mult de soare, dar de cate becuri ai nevoie sa iei viata unui om? Pentru un fluture e de ajuns unul singur.

Perfume

Povestea unei vieti incepe dimineata devreme, la cafea. O atingere, o privire furisata catre oglinda, norisor de pudra, un pic de parfum, zambet de copila. Si toate par aievea, si parca nu vrei sa vezi mana batranei care, tremuranda, se intinde dupa ceasca de cafea. Totul in jur e neschimbat, poate un pic mai galbui, dar neschimbat. Si ea isi plimba mana peste margelele-i de la gat, ochii blanzi privesc pe fereastra spre primele raze ale diminetii. Ar avea o intreaga viata de povestit si cu toate astea tace, a citit candva in stele ca e mai bine ca fiecare sa isi scrie o poveste, una intre alti pereti si alte mirosuri diafane.

Regresie

Sunt locuri de care fugi si altele in care vrei sa revi. Sunt locuri pe care nu le-ai vazut niciodata, dar care te atrag. Ce te trage inspre ele? O fereastra, o lumina in spatele ei? Pasesc intr-o casa abandonata, prea mare pentru oameni mici. Nu gasesc decat pereti murdari si usi scoase din balamale. Cu toate astea lumina se incapataneaza sa zambeasca acolo. Nu se aude nimic, nici soapta unor oameni disparuti, nici scartaitul podelelor. Dar cand stau pe loc ma cuprinde spaima. Daca totul se va inchide, daca totul dispare, cum stii cui a apartinut lumea aceea? Cum intelegi anii ce s-au scurs acolo? Pleci cu gandul la casa, nu stii daca o sa te mai atraga din nou, daca data viitoare vei vedea altceva in locul ei, in camerele ei. Ce garanteaza ca nu e doar imaginata ta bolnava? Imaginile se construiesc si te ruineaza.

Toate lucrurile bune...

Se intamplara multe in ultima vreme, as vrea sa justifice absenta mea de aici. Nu o sa intru in detalii, se vor vedea curand. Ca o linie trasa imediat sub adierea de vant (ce gadila firele de nisip) pot spune ca orice gard poate fi ocolit. Toate lucrurile bune au un sfarsit, spre bucuria noastra mereu incep altele noi. Si cu ideea asta in gand m-am agatat de un gard, am asteptat sa vad cati stiu sa il ocoleasca, cati vor sa il sara. Si nu mica mi-a fost mirarea cand jumatatea dintre ei bateau cale intoarsa. Sa fie raiul mult promis un soi de tabu? Ori e mai bine mereu in partea in care te aflii a gardului?