O plimbare prin parc intr-o dimineata rece de octombrie, un lucru simplu. Insa lumea noua il complica, lumea noua e plina de asfalt si de garduri de lemn. Paradoxul e ca vrem sa vedem cati mai multi copaci in parc insa in acelasi timp ii taiem pt garduri fara de rost. (de am fi taiat cate o vena cu fiecare copac taiat fara rost.... - stiu am fost rea, insa chiar trebuie sa complicam viata cu lucruri inutile?)
cand te mai plimbi data viitoare la malul marii sau prin padure aduti aminte ca asa cum dragostea nu are nevoie de inele sau bani (pt ca nu e conditionata de aceste lucruri) nici viata noastra nu are nevoie de garduri de lemn sau dale de beton.
cand te mai plimbi data viitoare la malul marii sau prin padure aduti aminte ca asa cum dragostea nu are nevoie de inele sau bani (pt ca nu e conditionata de aceste lucruri) nici viata noastra nu are nevoie de garduri de lemn sau dale de beton.
asta-i tragedia noastra, ne place sa ne comlicam viata cu lucruri inutile (mai ales din plictiseala) ca sa descoperim mai tarziu inutilitatea
RăspundețiȘtergereproaspete randuri despre vechea lume noua