24h pana la nisip

Nu a trecut bine Pastele ca parca iar se simte nevoia de o vacanta, asa ca anunt frumos ca de maine sunt de gasit in Vama Veche (asta pana Duminica), cu parul blond la soare. Nu se cade insa sa plec fara sa mai las aici vre-o imagine ceva, cea de sus a fost facuta la colonia de la fosta uzina MIJA, un loc cutremurator de altfel, restul seriei o gasiti aici "colonia zilei de ieri".
Sa ne auzim cu bine!

Zbor

Zbor de papadie, deasupra unui camp verde, cai presarati pe ici pe colo, un pom pribeag se uita alene. Vine omul si incearca sa vada povestea, nu aude ca vantul a alungat deja totul si nu mai are in fata acum decat mareata iarba, peste tot, un camp pustiu, intindere mare sub bolta cereasca. I-a fost de ajuns, vrea sa se intoarca si nu gaseste cararea. Ce face?

Oite si urari

Pt ca a venit Pastele, si nu, nu am apucat sa pozez ouale lu mama sau pasca pe care inca o coc (dap, facuta de mine) si pentru ca si noua lume are nevoie de o mica pauza, va las aici un wallpaper cu oite (va rog nu salivati; daca dati click pe imagine obtineti wallpaperul mare), va urez Sarbatori Fericite! (care, dupa cum tine) si va anunt ca luni sunt inapoi la datorie (dar mai asa pe seara, ca nu ne alearga nimeni).

Emerging souls

"Two souls, alas, are housed within my breast." - Faust

Pulsatio - primul se zbate, celalat priveste, mi-ar rupe sufletul si ar pleca in directii diferite daca ar putea, primul nu reuseste nimic, incearca celalat, nimic, incearca primul, nimic, incearca amandoua, se coordoneaza, imi dau lacrimile, ele incearca mai tare, se ating din greseala si cunosc placerea, uita de mine si se opresc, pe moment le-am pacalit, le-am dat sa se joace cu dragostea.

Constientul si abstractul

Candva o sa fac imagini abstracte, pe care nici constientul meu sa nu le inteleaga bine, pana atunci ii mai dau indicii in ceea ce fac, ii spun ca daca te uiti cu binoclul la soare nu o sa vezi soarele mai mare, ba din contra risti sa nu il mai vezi deloc, ii mai spun ca nu exista culoare, exista numai jocul luminii sub ochii nostrii, si el ma crede, si intelege. Vom creste mari si nu va mai fi nevoie de legi, nu vom intelege lumea, dar nici acum nu o facem.
... daca vi se pare ca vorbesc la plural despre mine, va voi prezenta cu alta ocazie constientul meu :)

Chip de basme vechi

Lumina in par, zambet suav, parca un chip de copila ori tanara domnita. Va povesteam mai demult de cavaleri, a venit vremea sa completez povestea. Deschid o carte si imi aduc aminte de imaginile pe care le conturam in minte cu tot felul de castele, cu rochii infoiate, cu paduri umblate in singuratate, si retraind aceste imagini imi dau seama ca nu pot crea altele noi, nu pot rescrie povesti pentru o alta lume, nu pot pentru ca ar insemna ca acea lume veche s-a schimbat, ca legendele nu s-au bazat pe fapte reale. Inchid cartea cu povesti si deschid una de istorie, ma asigur ca din cand in cand imi permit luxul de a parasi lumea noua pentru cea veche.

Pe plaja ideala

Plaja ideala a noii lumi, ce credeati ca nu se poate? Ba se poate, si are nisip fin, scoici pe ici pe colo, marea e calma si soarele ne gadila in talpi. Si plaja asta te face sa uiti de oras, de griji, te face sa uiti ca apa e rece, ca nisipul s-a lipit (pentru a mia oara) de trupul tau. Dupa 2 ore de stat cu picioarele in nisip renunti cu totul la orice forma de aroganta caracteristica orasului, te intinzi pe spate si razi. Si mie imi place la nebunie tot acest joc suav, revin ori de cate ori pot pe o plaja pustie si pe alta ideala.

De-a v-ati ascunselea

Pentru ca afara ploua e nevoie de joc, si ce joc ar fi mai potrivit decat unul de-a v-ati ascunselea? Cu betoanele din jur ne-am obisnuit de mult, la fel si cu mizeria strazilor, nu ne-am obisnuit insa cu gandul ca nu ne mai putem juca din cand in cand ca si adulti. Se ia asadar o umbrela, sa lasa acasa o parte din griji si incepe o fuga nebuneasca pe srazi, printre stropii de apa, printre claxoanele enervante ale soferilor. Se trece neaparat printre coloane, se sperie primul trecator iesit in cale, se face un popas la o cafea in Valea Regilor si se reia fuga ciudata pana la fantana de la Unirii. Se multumeste noii lumi pentru gratuitatea faptelor si se repeta ori de cate ori se simte nevoia eliberarii de hartii, sefi, secretare si soacra (dupa caz).

Vama m-a chemat la ea

Pentru ca blogul meu a luat o "pauza", e nevoie sa ma justific, o fac in stilul clasic al unei lumi ceva mai vechi - clasica felicitare de la mare, nu chiar de pe plaja de la VV ci dintr-un loc mai pustiit de lume si de soare. Revin la lumea mea in maxim 2 zile. Sa ne auzim cu bine!

Ochii goi ai sufletului modern

Luna, gardurile, noua lume, nimic nu se mai reflecta in ochii animalului. Nici gandurile nu ii mai pot fi citite printr-un mieunat sarcastic... s-a inchis in sine asemeni omului modern. Invatam acum se mergem iar parca, invatam sa iubim, sa cedam, dar de cele mai multe ori pare munca in zadar; si nu avem decat regretul ca prin glas mai suntem cateodata intelesi si nu putem fugi de lume pentru totdeauna. Nici animalul nu poate, il leaga atasamentul fata de noi.

Sub verde crud de primavara

Multa voie buna va doresc! (Imi pare rau ca nu pot scrie mai mult acum, calculatorul azi s-a gandit sa imi puna bete in roate si acum recuperez 114 GB de date)

Portret de femeie

Ganduri, ganduri multe, fapte mici, uneori rele. Nu nu imi zambi, nu it pierde nici privirea in zare, ochii aici, la mine, am zis nu zambi! Te vreau serioasa, te vreau femeie, te vreau un vis nu o fetiscana. Stiu ca nu-i usor, dar se invata. Hai barbia mai sus acum, indreapta umerii si apoi apleaca-ti capul usor spre dreapta. Asa, acum, abia acum ai voie sa zambesti, uosr, ca o adiere de vant, scurt, sa pot uita dar sa mai vreau. Azi merge greu, e soare si tu vrei sa te joci cu el, mai asteptam, o zi, doua, vreau multe de la viata. Mersi pentru scurta sedinta foto. Am uitat deja.

Picaturile lumii

Picaturi de ploaie si nimic mai mult. Mirosul orasului umed, incetineala masinilor, mersul apasat al trecatorilo, zambetul copiilor si nimic mai mult. Sunetul ploii pe umbrela seara tarziu si nimic mai mult. Totul se reflecta cateodata in noi si noi devenim picaturile lumii.

Gratie ploii

A trecut mult timp parca de cand ningea cu fulgi mari si doar nasul il mai scoteam afara de sub fular. Pare si mai departe ziua in care vom alerga desculti pe nisipul umed. Sunt momente frumoase, de care totusi inca nu ne e dor, primavara poate fi privita ca un privilegiu, cel mai frumos, mai tanar, mai curat dintre toate. 8 picuri de apa ne zambesc din iarba si ne iau intregul sentiment de putere, si nici ca ne pasa.