Luna, gardurile, noua lume, nimic nu se mai reflecta in ochii animalului. Nici gandurile nu ii mai pot fi citite printr-un mieunat sarcastic... s-a inchis in sine asemeni omului modern. Invatam acum se mergem iar parca, invatam sa iubim, sa cedam, dar de cele mai multe ori pare munca in zadar; si nu avem decat regretul ca prin glas mai suntem cateodata intelesi si nu putem fugi de lume pentru totdeauna. Nici animalul nu poate, il leaga atasamentul fata de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu