Se intamplara multe in ultima vreme, as vrea sa justifice absenta mea de aici. Nu o sa intru in detalii, se vor vedea curand. Ca o linie trasa imediat sub adierea de vant (ce gadila firele de nisip) pot spune ca orice gard poate fi ocolit. Toate lucrurile bune au un sfarsit, spre bucuria noastra mereu incep altele noi. Si cu ideea asta in gand m-am agatat de un gard, am asteptat sa vad cati stiu sa il ocoleasca, cati vor sa il sara. Si nu mica mi-a fost mirarea cand jumatatea dintre ei bateau cale intoarsa. Sa fie raiul mult promis un soi de tabu? Ori e mai bine mereu in partea in care te aflii a gardului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu