Ramanem un pic la culorile calde de toamna, ramanem un pic la o lume nici noua si nici veche, ramanem sa ne aducem aminte de vremurile cand ne jucam in frunzele cazute din copaci ori in capitele cu fan. Acum nu ne mai permitem decat sa surprindem aceste franturi de viata cu aparatul foto, in drumul nostru grabit pe culoarul Rucar-Bran. Propun insa un altfel de exercitiu: indiferent de varsta, cand aveti putin timp liber si sunteti in trecere pe langa astfel de locuri, zaboviti un pic pe iarba cu fata spre cer, intrati in padure si cautati ciuperci ori conuri, strigati in gura mare soimul din vazduh. Nu sunt lucruri penibile, sunt doar momente ce nu se mai intorc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu