Nasterea lui Vulcan

Rasaritul de la malul marii nu se compara cu cel de pe varful muntelui, rasaritul soarelui intr-un cadru selenar nu se compara cu nimic. Zeci de bule reci se sparg pe langa tine, pamantul e crapat de mult si soarele... soarele parca uita de locul asta. Albastru, gri, asa e totul in jur, pustiu si totusi ireal de frumos. Cand vezi intr-un final soarele ca iese usor si ca tot peisajul se transforma in rauri de foc revii imediat cu picioarele pe pamant. Aceasta "nastere" zilnica iti da fiori mai mari decat bucuriile vietii tale, de fir de nisip. Te asezi in genunchi si cu voce inceata, slavesti creatia.