Stare de gratie

Filmul, gandurile, frigul, toate creeaza o stare unica, de abandonare in nesiguranta, fara a putea pastra placerea evadarii. Cand incepi a juca un rol, il joci pana la capat, pt ca a abandona scena la mijlocul piesei nu te face un actor prost, te face un om slab. Asa ca e mai bine sa citesti pe fetele spectatorilor nemultumire decat sa vezi in fata oglinzii un chip plin de dispret. Nimeni nu te arunca in lupta, deci e inutil sa te tanguiesti ca ai fost ranit, poate o sansa e sa lasi in urma pe cei care nu s-au aruncat cu tine odata sau poate nu. Sa nu iti permiti a crede ca eu te arunc acolo!, in alt razboi.

Umbre pe strazi goale

Pe strazile pustii adesea ai sa gasesti ce cauti cu inflacarare in alte parti. Pe o strada pustie nu trebuie sa iesi in evidenta, nu trebuie sa te feresti de lume, nu trebuie sa te gandesti de la cate balcoane priviri asupra-ti sunt atintite. Si in cazul acesta, prefer mereu o strada pustie uneia plina, pentru ca ma lasa sa fiu cavaler inainte de a fi razboinic.

Merry Ostara!

In 3 zile vom celebra cu adevarat venirea primaverii, vineri, pe 21 este echinoctiul de primavara, paganii il sarbatoresc sub numele de Ostara (sau Eostre), nume venit de la zeita diminetii in mitologia scandinava si germanica. Vreau sa va urez asadar o Ostara frumoasa, cu multa bucurie si pace in suflet. Fie sa va regasiti cat mai usor echilibrul sufletesc. Nu lasati minunile primaverii sa treaca neobservate pe langa voi, indiferent de religie cu totii ar trebui sa multumim naturii pt spectacolul ce ni-l ofera in fiecare zi.
Merry Ostara!

Pazitorul portilor

Mii de porti ale sufletului pazeste, niciodata insa pe a sa. Si sufera atunci ori de cate ori inima ii este inchisa fara de mila, si se bucura cand cineva ciocane inainte de a intra. Asta se petrece de sute de ore, de ani intregi, dimineata usile se deschid, seara sunt zavorate bine... pentru ca atunci nu e loc decat de placere. In fiecare zi isi jura ca va veni si vremea in care va arunca toate cheile de la portile pe care le pazeste, si ca le va lasa deschise pentru voia lumii, cu lacrimi in ochi insa, mainile nu o lasa sa faca asta. Se retrage in sine si merge mai departe.

Per aspera ad astra!

Desi trec anii peste lucrurile pe care le iubim de cele mai multe ori ele raman neschimbate. O carte nu isi pierde valoarea odata cu timpul, ba din contra. Vinul de asemeni devine mai bun. Pana si un trandafir isi pastreaza intr-un fel frumusetea. De ce atunci oamenilor le este frica de imbatranire, de uitare? Oare viata nu trebuie apreciata prin simplul fapt ca este viata si nu prin forma pe care o imbraca. O carte bine scrisa alaturi de un vin nobil creaza o atmosfera placuta la ceas de seara, e nevoie insa si de om ca totul sa fie pe placul zeilor. Si atunci de ce sa nu ne bucuram de ceea ce ne este oferit in loc sa ne plangem anii pierduti?!
Prin viata, catre stele!