Ochii goi ai sufletului modern

Luna, gardurile, noua lume, nimic nu se mai reflecta in ochii animalului. Nici gandurile nu ii mai pot fi citite printr-un mieunat sarcastic... s-a inchis in sine asemeni omului modern. Invatam acum se mergem iar parca, invatam sa iubim, sa cedam, dar de cele mai multe ori pare munca in zadar; si nu avem decat regretul ca prin glas mai suntem cateodata intelesi si nu putem fugi de lume pentru totdeauna. Nici animalul nu poate, il leaga atasamentul fata de noi.

Sub verde crud de primavara

Multa voie buna va doresc! (Imi pare rau ca nu pot scrie mai mult acum, calculatorul azi s-a gandit sa imi puna bete in roate si acum recuperez 114 GB de date)

Portret de femeie

Ganduri, ganduri multe, fapte mici, uneori rele. Nu nu imi zambi, nu it pierde nici privirea in zare, ochii aici, la mine, am zis nu zambi! Te vreau serioasa, te vreau femeie, te vreau un vis nu o fetiscana. Stiu ca nu-i usor, dar se invata. Hai barbia mai sus acum, indreapta umerii si apoi apleaca-ti capul usor spre dreapta. Asa, acum, abia acum ai voie sa zambesti, uosr, ca o adiere de vant, scurt, sa pot uita dar sa mai vreau. Azi merge greu, e soare si tu vrei sa te joci cu el, mai asteptam, o zi, doua, vreau multe de la viata. Mersi pentru scurta sedinta foto. Am uitat deja.

Picaturile lumii

Picaturi de ploaie si nimic mai mult. Mirosul orasului umed, incetineala masinilor, mersul apasat al trecatorilo, zambetul copiilor si nimic mai mult. Sunetul ploii pe umbrela seara tarziu si nimic mai mult. Totul se reflecta cateodata in noi si noi devenim picaturile lumii.

Gratie ploii

A trecut mult timp parca de cand ningea cu fulgi mari si doar nasul il mai scoteam afara de sub fular. Pare si mai departe ziua in care vom alerga desculti pe nisipul umed. Sunt momente frumoase, de care totusi inca nu ne e dor, primavara poate fi privita ca un privilegiu, cel mai frumos, mai tanar, mai curat dintre toate. 8 picuri de apa ne zambesc din iarba si ne iau intregul sentiment de putere, si nici ca ne pasa.