Imperfectiunea primaverii, vietii, ochilor moi

Nici primavara, nici toamna nu garanteaza frumusetea locurilor. Un chip frumos nu garanteaza frumusetea interioara. Ascultand acum un pic de Buddha Bar realizez ca nici o melodie frumoasa nu garanteaza frumusetea versurilor. Si stau sa ma intreb atunci: cautam in tot si toate perfectiunea, cautam un echilibru sau apreciem fiecare defect pentru unicitatea lui? Mereu am fost de parere ca imperfectiunea naste perfectiune in ochii privitorului, cautarea defectelor nu are nici un sens atunci cand te indragostesti de un lucru, nu are nici un sens atata timp cat nici noi ca oameni nu suntem perfecti. Apoi balanta e greu de mentinut...

Fuga de realitate

Incep sa ma retrag, sa fug, sa alunec usor din stransoarea locului. Caut refugiul intr-un lemn, nu ma primeste, mai ciocan si o usa de dulap imi deschide. Ma declar satisfacuta, omul sfinteste locul si apoi imi place manerul de fier, dar... stupoare! inauntru mai locuia cineva, am incercat sa o conving ca mie imi place in burta balenei, ea nu si nu, strigam pe Iona, in zadar, am iesit si am luat-o la fuga. Acum doua zile m-am refugiat pe iarba, aici nu mai sta nimeni, asa ca zac cu burta spre soare, rad si fac cu ochiul... trece trenul cu dulapul, era gol. :(

In dulcele stil al creioanelor colorate

In cel mai dulce stil al copilariei caut cateodata sa ma joc cu lumina, daca am la dispozitie si cateva creioane colorate cu atat mai bine. Imi amintesc cum desenam odata fetite firave cu zambete largi si incerc sa reproduc acele sentimente, desigur acum contururile au devenit mai ferme si imaginile incearca sa transmita ceva. Si stau si compar, se pare ca toate regulile nu fac un desen naiv mai bun, cele facute in copilarie sunt mereu mai frumoase... pentru ca atunci lumina mi se juca in par in fiecare zi, acum doar reflexii usoare, in adieri de vant, o mai scot la iveala. Si poate nu sunt singura...

Stare de gratie

Filmul, gandurile, frigul, toate creeaza o stare unica, de abandonare in nesiguranta, fara a putea pastra placerea evadarii. Cand incepi a juca un rol, il joci pana la capat, pt ca a abandona scena la mijlocul piesei nu te face un actor prost, te face un om slab. Asa ca e mai bine sa citesti pe fetele spectatorilor nemultumire decat sa vezi in fata oglinzii un chip plin de dispret. Nimeni nu te arunca in lupta, deci e inutil sa te tanguiesti ca ai fost ranit, poate o sansa e sa lasi in urma pe cei care nu s-au aruncat cu tine odata sau poate nu. Sa nu iti permiti a crede ca eu te arunc acolo!, in alt razboi.

Umbre pe strazi goale

Pe strazile pustii adesea ai sa gasesti ce cauti cu inflacarare in alte parti. Pe o strada pustie nu trebuie sa iesi in evidenta, nu trebuie sa te feresti de lume, nu trebuie sa te gandesti de la cate balcoane priviri asupra-ti sunt atintite. Si in cazul acesta, prefer mereu o strada pustie uneia plina, pentru ca ma lasa sa fiu cavaler inainte de a fi razboinic.