Incep sa ma retrag, sa fug, sa alunec usor din stransoarea locului. Caut refugiul intr-un lemn, nu ma primeste, mai ciocan si o usa de dulap imi deschide. Ma declar satisfacuta, omul sfinteste locul si apoi imi place manerul de fier, dar... stupoare! inauntru mai locuia cineva, am incercat sa o conving ca mie imi place in burta balenei, ea nu si nu, strigam pe Iona, in zadar, am iesit si am luat-o la fuga. Acum doua zile m-am refugiat pe iarba, aici nu mai sta nimeni, asa ca zac cu burta spre soare, rad si fac cu ochiul... trece trenul cu dulapul, era gol. :(
daca Ploiestiul e cat Caracalul, unde te-ai intins pe iarba la soare cu burta goala..hmmm...intre blocurile cenusii???...bravo,..scrii bine!!!
RăspundețiȘtergere