"The dragon's tail is but a sign
for mankind's fall and man's decline.
and before this prophecy is done
I shall be burned at the stake, at l
My body cinged and my soul set free
You think I utter blasphemy
you're wrong. These things have come to me
this prophecy will come to be."
Intregul text il gasiti aici - Mother Shipton Prophecies
1. Korpiklaani canta cu spor pentru cca 100 de oameni
2. moment de respiro pentru public si de agitatie pentru fotografi, momentul cu toba trebuia sa iasa bine
3. pe final, un zambet catre publicul macinat de somn (si cu toate astea inca activ la pogo si hore)
\4. de la cantarea Bucovinei, un close-up in diagonala (in rest eram preocupata sa cant)
5. si publicul binevoitor din fata mea
6. atmosfera de la concert :)
Cand mergi cu trenul si nu ploua, si nici fetele de langa tine nu zambesc ai o sansa de caire in fata lumii noi. Scoti capul pe geam si inspiri aerul rece ce se revarsa peste fata ta, te bucuri ca taranii nu si-au cosit inca pasunile, inchizi ochii si visezi. Calatoria te va transpune in fata unei alte realitati, vaiata care se reflecta in geam, univers paralel al obiceiurilor intoarse... si brusc se opreste. Peron, fugi pe culoar, te dai jos, prima tigara, ai rupt contactul cu pasunea, cu caii, cu vantul, viata iar a luat-o in sens invers, bate parca mai tare, 2 minute doar si iar in tren. Pana cand? ... Pana la primul zambet ai unori ochi lacrimand de la vant.
Oamenii noii lumi determina starea ei, cenusiul stie sa se asorteze bine cu sufletele celor care il baga de seama, ploaia stie sa ii mangaie pe cei care fug de ea, dar ce se intampla cu cei care se opresc sa adulmece starile astea? Oare uita ei pentru o clipa sa mai rada, sa mai planga, sa mai viseze? Cunosc ei sacrificiul suprem de dedicare catre lume, de abandonare temporara a binelui propriilor persoane? Din pacate chiar daca va raspund la aceste intrebari maine lumea va va parea la fel, plina de rautate si greutati (gratuite).
