Viata trece prin sticla de bere

Berea - licoare alcoolizata, pt care inca te tine bugetu, care poate tine si de foame, vine sub diverse nuante de bruna sau blonda, face spume si e buna rece. Se bea din pahar (asa e civilizat), sau direct din sticla (asa e mai buna :P). Se bea inca de cand esti minor, ca trebuie sa faci cumva incalzirea pt ce va urma, si nu cred ca vrei sa o faci mereu cu sticla de vodka. In tinerete, se bea des, mai incolo pare un pic mai rafinata, si merge mai rar (de obcei se bea vodka, ca deja te tine buzunaru pt aia).

Acum noua lume e dependenta de bere, berea nu e dependenta de noua lume. Oamenilor le place parca acea sticla verde, de pe care pot sa ii decojeasca eticheta (it's a pleasure), la care pot canta, sau mai stiu eu ce. In mod ciudat pasiunea pt ea creste direct proportional cu numarul de sticle baute, sau uneori si cu eticheta (si ma refer aici la marci de bere).

Dar am vb destul despre bere, sa vb de bautorii de bere. Astia se impart cam in doua categorii:

1. Categoria Stejar

2. Categoria it's all about the taste.

Despre primii ce sa zicem, ii gasiti in bodegi, cu chestii ieftine, cu norocul inecat in aburii de alcool. Dar a doua categorie, mult mai complexa, mai variata. Oamenii de aici sunt mai atenti, le place sa savureze, le place eventual impresia lasata.

Ahh si cand te gandesti ca vinul e si mai bun.

Un oras al noii lumi

Un oras destul de redus ca dimensiune, in care agitatia se consuma pe la orele amiezii. Si totusi lumea este prea grabita, uita de sine, si de ceilalti, uita sa intoarca capul in stanga sau in dreapta. O alergare destul de prosteasca, o nepasare jignitoare.
Orasul nu exceleaza nici prin frumusete, nici prin dimensiune, sau prin curatenie. Un pic atipic, caci fiind un fost oras industrial a trecut cu bine unei economii de subzistenta. A pastrat insa un pic de istorie, vechile rafinarii inca polueaza, muzeul petrolului inca exista, asteptand cam cu jena parca ca cineva sa ii calce pragul. Dar cui sa ii mai pese... Mai pastreaza si blocurile gri, pana la urma nu sunt atat de rele, doar un pic impersonale. Orasul a uitat insa sa traiasca, a uitat ca are nevoie de parcuri, a uitat sa pretuiasca clipa. Un ultim cinematograf isi duce cu greu ultima suflare, inca mai ruleaza, dar parca ruleaza in gol, cateodata cuiva i se face mila si mai cumpara un bilet.
Gara te intampina cu o prezenta cam anosta. Nistre vitralii mari lasa lumina sa patrunda in interiorul ei, insa de cealalta parte a intrarii te intampina peroanele parca abia trecute printr-un razboi.
Din cand in cand mai pica cate o casa, candva patrimoniu national.
O imagine dezolanta, dar ai sansa sa mai vezi inca soarele rasarind, mai ai sansa sa vezi de la marginea orasului muntii inzapeziti, sau sa te plimbi printre lanurile de grau.
E doar un oras al aurului negru.

Szchiatu' in Carpati

Boon. Bate iarna la usa, sau ar trebui in teorie, si ne punem problema, unde si cand sa mergem la ski. Raspunsul ar fi: nevasta stai mai bine acasa si pazeste cratita dupa foc. (a se inlocui teribilul cuvant "nevasta" dupa caz). Dar parca orice ai face tot te mananca picioarele sa te dai pe partie. Asa ca alegi: Poiana Brasov. Trebuie neaparat sa vada toti, ca esti tare sa te duci in Poiana (chiar daca tie iti tremura inca picioarele pe schiuri). Desigur te lecuiesti repede de mers pana la partia Bradu, si nu zic de preturi, ci de aglomeratie. Dezinformat serios (de stirile serii, si in prealabil aburit de alea de la ora 5), te gandesti sa te duci la Azuga. Bun, te dai zmeu si urci cu telescaunu pana sus. Partea buna e ca pe culme sa deschis o partie mai mica, cu zapada perfecta, partea proasta e ca atunci cand vrei sa plec acasa tot trebuie sa cobori pe partia mare. Si uite asa tenul tau imbujorat face cunostinta cu pietrisul. (ori fundul, ori schiurile, dupa cum va lasa inima). Daca inca mai ai rabdare, si te duce capu destul, o sa alegi Predeal. Haha macar aici te dai cu cartelele de copii, ca nu se prinde aparatu (inventiv romanu, asa-i?). Si uite asa ai impresia ca ai avut o vacanta reusita, (nu se pun copcile de la picior, in cazul in care intrii intr-o teava pe Clabucet-varianta, schiuri ca vai de ele de la Azuga, si nervii facuti praf in Brasov). Desigur, daca esti mai destept, si nu ai interdictie de a parasi tara (aviz amatorilor) dai o fuga pana la vecinii austrieci. Preturi la cazare mici, benzina pana acolo ne omoara domne. Macar la intoarcere ai ce povesti prietenilor. Si asta numai pt ca biata nevasta a refuzat pentru a treia oara sa iti gateasca sarmale in postul Craciunului.

Zapada multa si partii insorite.