Szchiatu' in Carpati

Boon. Bate iarna la usa, sau ar trebui in teorie, si ne punem problema, unde si cand sa mergem la ski. Raspunsul ar fi: nevasta stai mai bine acasa si pazeste cratita dupa foc. (a se inlocui teribilul cuvant "nevasta" dupa caz). Dar parca orice ai face tot te mananca picioarele sa te dai pe partie. Asa ca alegi: Poiana Brasov. Trebuie neaparat sa vada toti, ca esti tare sa te duci in Poiana (chiar daca tie iti tremura inca picioarele pe schiuri). Desigur te lecuiesti repede de mers pana la partia Bradu, si nu zic de preturi, ci de aglomeratie. Dezinformat serios (de stirile serii, si in prealabil aburit de alea de la ora 5), te gandesti sa te duci la Azuga. Bun, te dai zmeu si urci cu telescaunu pana sus. Partea buna e ca pe culme sa deschis o partie mai mica, cu zapada perfecta, partea proasta e ca atunci cand vrei sa plec acasa tot trebuie sa cobori pe partia mare. Si uite asa tenul tau imbujorat face cunostinta cu pietrisul. (ori fundul, ori schiurile, dupa cum va lasa inima). Daca inca mai ai rabdare, si te duce capu destul, o sa alegi Predeal. Haha macar aici te dai cu cartelele de copii, ca nu se prinde aparatu (inventiv romanu, asa-i?). Si uite asa ai impresia ca ai avut o vacanta reusita, (nu se pun copcile de la picior, in cazul in care intrii intr-o teava pe Clabucet-varianta, schiuri ca vai de ele de la Azuga, si nervii facuti praf in Brasov). Desigur, daca esti mai destept, si nu ai interdictie de a parasi tara (aviz amatorilor) dai o fuga pana la vecinii austrieci. Preturi la cazare mici, benzina pana acolo ne omoara domne. Macar la intoarcere ai ce povesti prietenilor. Si asta numai pt ca biata nevasta a refuzat pentru a treia oara sa iti gateasca sarmale in postul Craciunului.

Zapada multa si partii insorite.