As vrea ca macar odata aceasta lume sa fie calda si primitoare. Sa nu te simti amenintat la tot pasul. Sa nu trebuiasca sa raspunzi la injuratura prin injuratura. Dar asta nu e o realitate.
Ma gandesc ce rost are sa vrei sa ii inveti pe altii ce este frumosul, cum trebuie sa se comporte fata de noua lume, cand mereu se gasesc niste zmei sa faca dupa cum ii taie pe ei capul, de parca lumea le-ar apartine. Desigur cu aceasta nu obtin mult, prea greu insa sa realizeze de pe acum.
Nu putem sa ne plangem de noua lume, pana la urma cu siguranta si cele de dinaintea ei se incadrau in aceleasi tipare. Poate doar daca ne gandim la illo tempore lucrurile sa fi stat un pic diferit. Oricum ar fi, chiar daca stim ca lumea de dinainte nu a fost mai buna tot apare un soi de nostalgie, apare sentimentul de apartenenta la alta epoca. Sa nu credeti ca generalizez, sentimentul de nostalgie nu este intalnit la toti, e nevoie de ceva anume ca sa il ai. Si se poate ca cei care il avem sa fim indreptatiti, nu suntem noi oare doar niste calatori? poate nu am poposit bine.
La fel cum ne gandim la trecut ne putem gandi si la viitor, unul desigur mai bun. Ce e interesant e ca daca se vrea un viitor bun trebuie sa imite ceva din trecut. O serie de acte savarsite atunci, o modalitate de savarsire a lor. Orice progres are o baza.
Eu as propune acum altceva: o iesire din timpul si spatiu cotidian. Ca sa stii sa fii OM nu ai nevoie de factori materiali. Asadar sa fim oameni, apartinand de lumea noua, si in acelasi timp apartinand tuturor lumilor de dinaintea ei si celor urmatoare, apartinand timpului si spatiului infinit pentru noi, finit pt altii.
Ma gandesc ce rost are sa vrei sa ii inveti pe altii ce este frumosul, cum trebuie sa se comporte fata de noua lume, cand mereu se gasesc niste zmei sa faca dupa cum ii taie pe ei capul, de parca lumea le-ar apartine. Desigur cu aceasta nu obtin mult, prea greu insa sa realizeze de pe acum.
Nu putem sa ne plangem de noua lume, pana la urma cu siguranta si cele de dinaintea ei se incadrau in aceleasi tipare. Poate doar daca ne gandim la illo tempore lucrurile sa fi stat un pic diferit. Oricum ar fi, chiar daca stim ca lumea de dinainte nu a fost mai buna tot apare un soi de nostalgie, apare sentimentul de apartenenta la alta epoca. Sa nu credeti ca generalizez, sentimentul de nostalgie nu este intalnit la toti, e nevoie de ceva anume ca sa il ai. Si se poate ca cei care il avem sa fim indreptatiti, nu suntem noi oare doar niste calatori? poate nu am poposit bine.
La fel cum ne gandim la trecut ne putem gandi si la viitor, unul desigur mai bun. Ce e interesant e ca daca se vrea un viitor bun trebuie sa imite ceva din trecut. O serie de acte savarsite atunci, o modalitate de savarsire a lor. Orice progres are o baza.
Eu as propune acum altceva: o iesire din timpul si spatiu cotidian. Ca sa stii sa fii OM nu ai nevoie de factori materiali. Asadar sa fim oameni, apartinand de lumea noua, si in acelasi timp apartinand tuturor lumilor de dinaintea ei si celor urmatoare, apartinand timpului si spatiului infinit pentru noi, finit pt altii.
salut lumia asta nu se va schinba in bine nicicand , e un haos , generat de cei raii distug tot ce e frumos natura infectam tot ce atingem, cred ca santem cea mai infecta finta din univers, asi dori din tot sufletu sa schinbe in bine , dar cand ,,,
RăspundețiȘtergereelena - chiar si haosul este guvernat de legi pe care noi nu le intelegem, cum am spus si in blog, niciodata nu vom putea fi multumiti de lumea in care traim, suntem visatori mai degraba decat luptatori. si da ca specie am gresit multe, tot datoria noastra e sa intreptam ce am facut. lumea se va schimba cand vom trece peste vorbe, cand nu ne va mai fi frica de cativa care inoata impotriva curentului si ne vom impune
RăspundețiȘtergere