Peron, nu conteaza ora, nu conteaza ziua, anul. Un ultim ramas bun, acelasi de altfel, mereu acelasi. Nu conteaza trenul sau oamenii, gestul va exista mereu. E frig afara si le tremura mainile, buzele abia se misca insa omul stie cand a zabovit prea mult, mai da odata din cap si da sa plece. Ah iar a gresit peronul, a incurcat linia vietii. Undeva il asteapta cu inima mica o fata plapanda. Ea nu stie. Nu stie ca omul ei isi ia la revedere de la un strain, de fapt nici el nu intelege de ce o face. Simte doar nevoia.
Nu mai e timp de pierdut, trenul pleaca. Omul uita. A gresit trenul, a gresit cuvintele, va incepe o noua viata, una pe care nu si-o dorea. Pe celalalt peron zidurile s-au crapat cu anii, in seara asta a murit un om. Nu mai e timp de luat la revedere.
Nu mai e timp de pierdut, trenul pleaca. Omul uita. A gresit trenul, a gresit cuvintele, va incepe o noua viata, una pe care nu si-o dorea. Pe celalalt peron zidurile s-au crapat cu anii, in seara asta a murit un om. Nu mai e timp de luat la revedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu