Sufletul lumii inchis ermetic intr-o cetate cu ziduri inalte. Corbi roind deasupra-i in plina libertate. Nimic nu poate fi mai teribil pentru un demon. Norii de furtuna care se prefigureaza in zare ori sanii moi ai domnitelor ce mai calca pragul cetatii nu pot compensa lumea intreaga, nu pot compensa flacara ei. Un suflet care traieste pentru libertate va da oricand TOTUL pentru NIMIC, va da cele mai frumoase lucruri pentru cele mai grele sarcini, si asta nu din masochism ci pentru ca asta ii mentine constiinta la nivelul demonului. Un suflet liber cu adevarat nu ar putea apartine unui om, pentru ca omul e slab, se impiedica de cea mai mica bucatica de fericire si cade. Dar cei mai multi nu au inteles asta, sau au inteles-o prea bine si pt ca ei erau oameni si nu demoni au preferat sa ii inchida pe cei din urma intre ziduri groase de caramida. Focul ca intotdeauna porneste insa dintr-un singur loc, plapand. Iadul nu e departe.
Un adevarat filozof...sau filozoafa...cum naiba se mai zice...am uitat.
RăspundețiȘtergere