Constrangerea demonilor

Sufletul lumii inchis ermetic intr-o cetate cu ziduri inalte. Corbi roind deasupra-i in plina libertate. Nimic nu poate fi mai teribil pentru un demon. Norii de furtuna care se prefigureaza in zare ori sanii moi ai domnitelor ce mai calca pragul cetatii nu pot compensa lumea intreaga, nu pot compensa flacara ei. Un suflet care traieste pentru libertate va da oricand TOTUL pentru NIMIC, va da cele mai frumoase lucruri pentru cele mai grele sarcini, si asta nu din masochism ci pentru ca asta ii mentine constiinta la nivelul demonului. Un suflet liber cu adevarat nu ar putea apartine unui om, pentru ca omul e slab, se impiedica de cea mai mica bucatica de fericire si cade. Dar cei mai multi nu au inteles asta, sau au inteles-o prea bine si pt ca ei erau oameni si nu demoni au preferat sa ii inchida pe cei din urma intre ziduri groase de caramida. Focul ca intotdeauna porneste insa dintr-un singur loc, plapand. Iadul nu e departe.

Pour une jolie fille

"Cum altii tanara ta viata
O stapanesc prin gingasie,
Eu vreau sa-ti fiu stapan prin groaza"

Charles Baudelaire - "Strigoiul"

Iluzia ceasului

Nu ma lupt cu timpul pt ca nu ar exista invingator. Prefer mai degraba sa ii inteleg formele, sa vad lumina prin prisma lui. Imi acopar ochii si vad ticaitul. Nicio imagine nu ramane netransformata, nicio idee nu ramane netrecuta prin clepsidra. Avem sansa de a profita de viata cat firele de nisip nu au trecut inca prin stramtatura de sticla, odata ajunse jos totul se termina. Nimic nu ne garanteaza ca o putem lua de la capat, aici incepe si se termina libertatea. Pereti de sticla, vointe si iuluzii.
Ceasul meu ticaie in continuare, mi-e frica sa clipesc pt a nu-l face sa sune. Si atunci prefer sa nu mai privesc. Inchid ochii si adorm.

Casutele dintre munti

Stau frumos in fund si astept, una cate una astept razele soarelui sa imi mangaie fata. Ma uit in stanga si in dreapta si nu e nimeni, aici totul e altfel, la Sirnea nu ai notiunea timpului, nu ai avea nevoie de ea. Oamenii si pamantul par la fel, calzi, ascultatori, trecuti prin multe. Casele aruncate parca pe un deal de o mana nesigura au o arhitectura mai aparte, au geamuri mari din spatele carora se vedeau candva zambete de copii, asta in ciuda frigului naprasnic care se abate uneori in zona. La Sirnea vii ca sa ramai, iti ramane acolo o buna bucata din inima. O lasi pe iarba langa un par de gard, daca revii o vei gasi tot acolo zambind multumitor catre soare.
Am grait prea mult, realitatea va va conferii imagini mult mai frumoase decat v-am descris eu aici.

Tranzitie pe sub nori

Am mai trecut si prin locuri linistite, am mai avut iar ocazia sa cuget le maretia lumii, am asteptat iar vantul sa imi bata prin par. As fi vrut mai mult, as fi vrut sa ploua, imi e dor de ploaie, de mirosul ei specific, de sunetul picurilor pe umbrela. Ieri cativa stropi mi-au luminat sufletul, din pacate nu indeajuns de mult pt ca norii s-au incapatanat sa nu imi ofere mai mult. Daca trag cu pusca in nori oare or sa planga? Or sa planga cu ploaie? Mi-e mila de nori, nu pot face asta. Sunt doar ca un copil mic acum, vreau ceva ce nu am mai avut demult. Am vazut destul lumea in alb si negru, vrau ploaia care imi va da puterea de a visa iar in culori.

As I wish so mote it be.