Nu ma lupt cu timpul pt ca nu ar exista invingator. Prefer mai degraba sa ii inteleg formele, sa vad lumina prin prisma lui. Imi acopar ochii si vad ticaitul. Nicio imagine nu ramane netransformata, nicio idee nu ramane netrecuta prin clepsidra. Avem sansa de a profita de viata cat firele de nisip nu au trecut inca prin stramtatura de sticla, odata ajunse jos totul se termina. Nimic nu ne garanteaza ca o putem lua de la capat, aici incepe si se termina libertatea. Pereti de sticla, vointe si iuluzii.
Ceasul meu ticaie in continuare, mi-e frica sa clipesc pt a nu-l face sa sune. Si atunci prefer sa nu mai privesc. Inchid ochii si adorm.
Ceasul meu ticaie in continuare, mi-e frica sa clipesc pt a nu-l face sa sune. Si atunci prefer sa nu mai privesc. Inchid ochii si adorm.
Interesant. Mi se pare ciudat acum modul poetic in care iti descrii emotiile.
RăspundețiȘtergereA trecut mult timp de cind vorbeam asa.
I like this one.
"Ultima noapte. Intuneric paralizant. Undeva, sunt singur si nu vad nimic... si linistea imi zbiara in cap, imi face sa-mi simt venele din tample ca niste serpi incolaciti care se zbat intr-un ghem tacut. Astept cu ceva, nu vad dar stiu ca sunt acolo. In gand aud o multime de intrebari si nu sunt toate ale mele. Stam si asteptam sa vina cineva sa ma judece... sa ma trimita-n focul vesnic sau sa ma condamne la viata eterna. Asteptam... si nimic. Nici tu lumina, nici tu judecator, nimeni, doar frig si intuneric si voci, un murmur fara sfarsit, si nu se intampla nimic. De ce nu vine? Sa vina cineva! De ce nu mi-a spus nimeni ca intunericul poate sa fie atat de greu, si vocile...
RăspundețiȘtergereCe?... E cineva acolo?... Nu nu e nimeni suntem tot eu, si nici macar timpul nu exista sa stiu cat mai astept. Si tot nu vine nimeni si nimic. Nimicul ma sperie mai mult decat cea mai dreapta judecata si cea mai aspra pedeapsa. Incep sa ma obisnuiesc si cu intunericul si cu asteptarea. Si... incepem sa ma intreb incet, in soapta, in gand, sa nu ma auda cineva... Tu ce ai facut?
....you agree by free consent that all your personal belongings will go back to the place you were born...sign here,here...and good luck...
...ashes to ashes...dust to dust..."