Casutele dintre munti

Stau frumos in fund si astept, una cate una astept razele soarelui sa imi mangaie fata. Ma uit in stanga si in dreapta si nu e nimeni, aici totul e altfel, la Sirnea nu ai notiunea timpului, nu ai avea nevoie de ea. Oamenii si pamantul par la fel, calzi, ascultatori, trecuti prin multe. Casele aruncate parca pe un deal de o mana nesigura au o arhitectura mai aparte, au geamuri mari din spatele carora se vedeau candva zambete de copii, asta in ciuda frigului naprasnic care se abate uneori in zona. La Sirnea vii ca sa ramai, iti ramane acolo o buna bucata din inima. O lasi pe iarba langa un par de gard, daca revii o vei gasi tot acolo zambind multumitor catre soare.
Am grait prea mult, realitatea va va conferii imagini mult mai frumoase decat v-am descris eu aici.