Lumea de sticla

Cand toate jocurile se termina si suntem pedepsiti prin munca incepem sa vedem altfel ce se afla in jurul nostru. Ferestrele nu mai sunt doar locul unde ne scriam numele dupa ce suflam cu harnicie, nu mai sunt cioburile sparte in urma unui meci de fotbal, sunt ultimele noastre legaturi cu lumea. Si ne putem imagina ce se afla in spatele lor dupa bunul plac. Putem gasi forme si culori pe care numai noi le-am observat, putem vedea o lume fara a face parte din ea, putem sa asteptam sa ploua sa dilueze toate aceste sentimente puternice. Nu conteaza asadat doar scopul lor practic de a lasa lumina sa patrunda in case, conteaza cu mult mai mult jocurile la care ne reintoarcem, aflate in spatele lor.

Expozitia sufletelor

Am mai trecut de o expozitie, stau iar in fata calculatorului si navighez in cautare de lumina buna. Multa agitatie astazi pentru lucruri care cred acum ca ar trebui percepute altfel. Toata atmosfera creata de imagine in sine se pierde in momentul in care vizitatorul trece pragul unei expozitii. Geamuri, panouri, lumini ciudate, oameni, agitatie, cele 15 minute de glorie nu isi au rostul, nu in arta in acest mod. O singura imagine intr-o camera intunecata ar fi de ajuns, ar valora mai mult, pentru ca omul singur, doar cu gandurile sale percepe altfel imaginea. Trebuie sa ne gandim nu in ultimul rand la finalitatea unui astfel de eveniment, conteaza oare cateva zambete aruncate pe furis, conteaza oare discursurile somptuoase de inceput? Eu zic ca nu, o expozitia reusita va putea vorbi de la sine despre un autor, si acel autor va regasi iin ea mai mult ca niciodata momentele pierdute.
Va las pe voi sa judecati mai departe eu ma retrag in camaruta mea slab iluminata, cu fotografiile sufletului meu.

Pe partea intunecata

Orice lucru frumos poate avea o parte mai putin placuta. Un copac falnic intr-un loc mai putin umblat noua ne poate parea frumos, celor care locuiesc acolo nu le aduce insa aminte decat de singuratatea ce ii inconjoara. Numai de noi depinde modul in care privim lucrurile, cat de mult ne lasam acaparati de resentimente, cat de mult ne lasam prinsi in probleme. Lumea noua nu inseamna o lume mai buna, nu inseamna ca viata devine mai usoara, cei ce vor creea insa viitoarea lume noua au gasit un echilibru intre partea goala si plina a paharului. Ma uit la poza si nu vad cerul apasator, zic ca imi place gardul.

Viata in adieri de vant

De la viata asta solicitanta trebuie cateodata sa luam o pauza, nu suntem masinarii menite sa functionam non-stop, nici lumea nu a fost creata intr-o singura zi. Ce poate fi mai placut oare decat un rasarit la malul marii, ce poate fi mai placut decat adierea usoara a vantului intr-un lan de maci? Sunt momente pentru care nu trebuie sa regretam ceasurile pierdute, timpul ne zambeste si ne lasa sa traim. Niciodata nu vom putea gasi pretexte suficient de bune care sa justifice de ce neglijam tocmai ce ne face fericiti. Indiferent de loc, indiferent de fundal cerul ramane la fel, timpul curge cu acelasi ritm. Cat timp ati pierdut asadar in ultima vreme?

Le boneheur d'une petite fille

Momentele mici trebuiesc traite intens. :)