Cand toate jocurile se termina si suntem pedepsiti prin munca incepem sa vedem altfel ce se afla in jurul nostru. Ferestrele nu mai sunt doar locul unde ne scriam numele dupa ce suflam cu harnicie, nu mai sunt cioburile sparte in urma unui meci de fotbal, sunt ultimele noastre legaturi cu lumea. Si ne putem imagina ce se afla in spatele lor dupa bunul plac. Putem gasi forme si culori pe care numai noi le-am observat, putem vedea o lume fara a face parte din ea, putem sa asteptam sa ploua sa dilueze toate aceste sentimente puternice. Nu conteaza asadat doar scopul lor practic de a lasa lumina sa patrunda in case, conteaza cu mult mai mult jocurile la care ne reintoarcem, aflate in spatele lor.vineri, 29 februarie 2008
Lumea de sticla
Cand toate jocurile se termina si suntem pedepsiti prin munca incepem sa vedem altfel ce se afla in jurul nostru. Ferestrele nu mai sunt doar locul unde ne scriam numele dupa ce suflam cu harnicie, nu mai sunt cioburile sparte in urma unui meci de fotbal, sunt ultimele noastre legaturi cu lumea. Si ne putem imagina ce se afla in spatele lor dupa bunul plac. Putem gasi forme si culori pe care numai noi le-am observat, putem vedea o lume fara a face parte din ea, putem sa asteptam sa ploua sa dilueze toate aceste sentimente puternice. Nu conteaza asadat doar scopul lor practic de a lasa lumina sa patrunda in case, conteaza cu mult mai mult jocurile la care ne reintoarcem, aflate in spatele lor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Asta vad cei care privesc pe fereastra de dedesubt?
RăspundețiȘtergereDe ce atita tristete?
Pe fereastra aceea multi or sa vada case, un drum, poate turla unei biserici, altii or sa vada oamenii din spatele lor, altii doar forme ambigue, realitatea poate fi "subiectiva" daca ne bazam numai pe un singur simt.
RăspundețiȘtergereEu nu zic ca e vorba de tristete aici, pornind de la fereastra fiecare isi alege lumea lui, poate privi optimist sau nu viata. Eu ii dau doar posibilitatea de a a alege.