Expozitia sufletelor

Am mai trecut de o expozitie, stau iar in fata calculatorului si navighez in cautare de lumina buna. Multa agitatie astazi pentru lucruri care cred acum ca ar trebui percepute altfel. Toata atmosfera creata de imagine in sine se pierde in momentul in care vizitatorul trece pragul unei expozitii. Geamuri, panouri, lumini ciudate, oameni, agitatie, cele 15 minute de glorie nu isi au rostul, nu in arta in acest mod. O singura imagine intr-o camera intunecata ar fi de ajuns, ar valora mai mult, pentru ca omul singur, doar cu gandurile sale percepe altfel imaginea. Trebuie sa ne gandim nu in ultimul rand la finalitatea unui astfel de eveniment, conteaza oare cateva zambete aruncate pe furis, conteaza oare discursurile somptuoase de inceput? Eu zic ca nu, o expozitia reusita va putea vorbi de la sine despre un autor, si acel autor va regasi iin ea mai mult ca niciodata momentele pierdute.
Va las pe voi sa judecati mai departe eu ma retrag in camaruta mea slab iluminata, cu fotografiile sufletului meu.