Atat de multe pagini de istorie, atat de multe viziuni despre spatiu, povesti fantastice...toate stau la capatai. Aprind o lumanare si citesc primul cuvant - pe pagina sta scris "lumina", mai aprind o lumanare si citesc un vers "lumina, inca nu vad"...indignata ma decid, sa aprind un bec. Ah e prea puternic, ma orbit, lumina!... nu vad nimic, revin la inca o lumanare. Ma sperii, in fata mea un teanc de carti ma striga disperat. Sttt, v-am mai citit odata - suflu, lumina dispare. In gand - lumina, lumina, mai multa lumina.
PS: o poza ce nu ridica pretentii de a fi postata si in alta parte decat pe acest blog, a fost facuta in graba pentru a exemplifica o idee. (teancu ala de carti le am la capatai)
PS: o poza ce nu ridica pretentii de a fi postata si in alta parte decat pe acest blog, a fost facuta in graba pentru a exemplifica o idee. (teancu ala de carti le am la capatai)
ai o viziune foarte obscurantista asupra existentei, draga mea Oana,..un lucru care-mi place,..misterul este inerent fintei noastre!!!.cred ca multi dintre noi ne-am fi sinucis daca nu am fi fost curiosi, in mod natural!!!desi sunt la categoria anonim, semnez cu acelasi interes "misterios"...Amadeus!!!
RăspundețiȘtergere