joi, 29 aprilie 2010

Cheia casei, gaura usii

Despre spirite nu vorbesti, nu iti imaginezi, de teama, ai doar permisiunea sa tragi cu ochiul. Te aperi in spatele unei usi masive de lemn (de parca spiritele trebuie sa bata la usa), te simti mai protejat de un trunchi mort decat de unul viu, uiti puterea acelui eu, regresezi la o forma unduitoare si impusa. Multe vieti trec pana gasim cheia care ne deschide toate usile, si mai multe trec pana le inchidem iar pe toate. Ar fi mult mai simplu sa nu mai folosim lacate, nici pentru noi, nici pentru cei ce vin in urma noastra. Pana la urma ce avem de protejat? Viermii descompusi, spiritul lumilor.

2 comentarii:

  1. Ce rapida ai fost! Deja 3 posturi excelente si 3 fotografii editate! Gata trebuie sa pun osu la munca! O sa o pun si eu pe aia cu masca sa vedem ce ne iese :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai asa sa faci, astept sa ma prinzi din urma (la posturi). Si fa bine si nu o pune doar pe aia cu masca.

    RăspundețiȘtergere