Infinit de: alb e omul negru, de mic e omul mare, tacuta e zarva de afara. Trecerea de la o extrema la alta e un prag mare, un fel de "eveniment orizont" de care ai totusi sansa sa dai cu capul, caci imediat dupa, gigantul aspirator numit univers, te arunca in groapa adanca unde nu te lasau niciodata parintii sa te joci; si totul in mai putin de cateva secunde, pana sa deschizi pentru prima data ochii si sa dai cu nasul de maternitatea insalubra. Ce, credeai ca ai de ales?sâmbătă, 10 aprilie 2010
Infinit de alb
Infinit de: alb e omul negru, de mic e omul mare, tacuta e zarva de afara. Trecerea de la o extrema la alta e un prag mare, un fel de "eveniment orizont" de care ai totusi sansa sa dai cu capul, caci imediat dupa, gigantul aspirator numit univers, te arunca in groapa adanca unde nu te lasau niciodata parintii sa te joci; si totul in mai putin de cateva secunde, pana sa deschizi pentru prima data ochii si sa dai cu nasul de maternitatea insalubra. Ce, credeai ca ai de ales?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
un prag mare...sau o prapastie adanca.
RăspundețiȘtergereoricum,exista o nevoie de a "inghiti"praguri sau cate o prapastie si la final,un somn bun,ca dupa o trecere :*
imi plac povestile de lume noua
frumos
RăspundețiȘtergereo simplitate creatoare
am vazut multe poze faine la tine din pacate nu apuc sa las cate un comentariu la fiecare fotografie care imi place
:)