Cum de mi-am permis oare sa cred ca viata mea devine normala? Cum am putut oare sa sper ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine? Oare nu stiu ca sperantele imi sunt desarte, ca oamenii nu fac decat sa dezamageasca, atunci cand te bucuri putin - atunci te lovesc mai tare? Imi pare rau ca am crezut iar ca oamenii se pot schimba. M-am inselat, nu o sa se mai repete. Sunt prinsa intr-o cusca de beton si momentan nu e chip de evadare. La naiba cu visele, le-am scris pe pereti insa nimeni nu le-a citit.Chitara, poti sa taci!
pe oameni nu ii poti obliga sa taca... pacat ca obligi chitara care cred ca ti-ar putea canaliza tristetea spre ceva creator (de fapt cum a si facut-o. a se vedea poza :P), dar ma refer din pct de vedere muzical. si ar putea sa te faca sa te simti mai bine :)
RăspundețiȘtergereimi place poza. steaua e putin deplasata era tare daca o faceai ca si un desen pe perete :)