Clipe intr-un pahar de vin spuneam candva. Mesaje de ajutor inchise in sticle pe mare. Efervescenta anului nou uitata pe o strada laturalnica. Tacut, orasul inghite tot. Cine suntem noi? Ne pierdem urma. Omul de la colt nu ne stie, vanzatoarea de flori din piata nu ne vede cand trecem pe langa ea, copii din parc nu ne baga in seama. Strazile nu isi cunosc pasii. Putem fii eroi doar pentru o seara, apoi urmele sunt sterse, maturate dimineata si aruncate la cos. Ramane poate o sticla in urma noastra doar pentru ca nu a mai incaput in tomberonul pentru reciclare. Pe ea scrie Angelli din pacate si nu numele nostru.
poza aceea imi aduce aminte de alien sex fiend
RăspundețiȘtergere