Copilul uitat al oamenilor marii, garurit de viata si apoi rasturnat e de gasit in fiecare din noi. Transformat ca sa placa, modelat mai bine spus, cu prima ocazie cand nu mai corespunde unui ideal absur de iubire e lasat in ploaie, ca un caine. Si prin gaurile adanci nici marea nu se mai aude, e pustiu... e pustiu de bine.
da
RăspundețiȘtergeretitlu + foto = poem