Asa as vrea sa arate geamurile mele, scorojite, cu panze de paianjen si cate un pahar de lapte ori un ceainic pe pervaz. As stii ca de fiecare data, cand m-as intoarce acasa, caldura ei m-ar face sa uit de giji si m-ar alinta ca o mama. Dar am rame de plastic, urate, moderne, si acasa nu ma asteapta niciodata raiul, numai cuvinte reci... aruncate plapand in ura.
Pacat,vorbele bune nu costa nicio letcaie.poti lua cuvintele si-ti poti construi o cazemata...te lovesc precum caramizile,din caramizi pune bazele fundatiei unui "tu"mai solid.
RăspundețiȘtergereDar,ai grija sa nu-ti aspresti si mai tare "raul suflet".Ai grija ,in general:)
[frumoasa munca,felicitari]